Directia noua în poezia si proza româna proza [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Titu Maiorescu [Titu_Maiorescu]
2004-03-01 | | Înscris în biblioteca de Bogdan Gagu
I POEZIA ALECSANDRI, EMINESCU, BODNARESCU, MATILDA CUGLER, SERBANESCU, PETRINO Sunt întrebari care în starea normala a unei societati nu exista, dar care, o data nascute, se impun atentiei tutulor si cer neaparat un raspuns de la cei ce se gândesc la interesele publice. Va avea România un viitor? Se mai afla în poporul ei destula putere primitiva pentru a ridica si a purta sarcina culturei? Caci cultura e o sarcina care cere si consuma neîntrerupt puterile vitale ale unei natiuni. Va putea sa paseasca în lucrare pasnica pe aceeas cale pe care civilizatia apuseana a adus atâta bine omenirii? O parte a raspunsului atârna de la directia spiritelor din societatea de astazi, directie a carei manifestare este literatura în întelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastra politica nelinistea a ajuns la culme si totul pare întunecat în confuzia unor tendinte lipsite de princip, se dezvolta, alaturea cu acele miscari nesanatoase, o literatura înca juna si, în parte, înca nerecunoscuta, dar care, prin spiritul ei sigur si solid, ne da primul element de speranta legitima pentru viitor. Aceasta speranta va deveni o realitate în proportia în care noua viata, pe de o parte, se va întari în cercul ei, iar pe de alta, va fi înteleasa si primita de societatea româna, mai ales de juna generatie, în mijlocul careia traim. Starea literaturei noastre si directia spiritului public pâna la 1867 le-am analizat într-un sir de critice anterioare si le vom mai atinge în decursul cercetarilor de fata. Din criticile stiintifice vazusem falsitatea si pretentiile necoapte ale istoricilor, filologilor si jurnalistilor nostri în marea lor majoritate; din "critica poeziei" ne încredintasem despre lipsa de valoare a celor mai multi contimporani si urmasi ai lui Alecsandri si Bolintinea
