D-L GOE
-comentariu-


I.L.Caragiale este alaturi de Eminescu si Creanga unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Este autorul a patru comedii (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiunea, D’ale carnavalelor) a unei drame (Napasta), a publicat nuvele (Doua loturi, O faclie de Paste, In vreme de razboi etc) si schite, adunate în volumul “Momente si schite”, aparut în 1901.
Caragiale este considerat creatorul schitei în literatura româna, desi aceasta specie a fost cultivata si de alti scriitori (Emil Gârleanu, Alexandru Gratescu Voinesti); îi revine acest merit deoarece el a atins perfectiunea artistica. Personajele schitei lui Caragiale sunt selectate din diferite medii: din familie si scoala, din presa, justitie, din viata moderna sau din viata politica. Schitele D-l Goe si Vizita satirizeaza contrastul dintre pretentiile unor parinti de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori peste masura).
Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o actiune restransa la care participa un numar mic de personaje surpinse intr-un moment semnificativ al existentei lor. Titlul schitei poarta numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul “domnul” prin care anticipeaza intentiile sale ironice. El sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele doua universuri umane (cel al copilului si al maturului), intrucat Goe se comporta ca “un om mare”,pe cand cele trei cucoane “ se copilaresc” pentru a fi pe placul “puisorului”.
Fiind o schita, Caragiale nareaza faptele intr-o anumita ordine, determinata fiind doar de un singur moment semnificativ din viata personajului pricipal: Calatoria cu trenul pana la Bucuresti in compania celor trei doamne: mam-mare, mamitica si tanti Mita.
Atitudinea si sentimente