Doua loturi-caracterizarea
I.L.Caragiale

Fiind de mai mare intindere si cu o actiune mai cmplicata decat a schitei, nuvela are si un numar mai mare de personaje, cu importanta diferita in derularea evenimentelor. Asa se explica si faptul ca in opera literara “Doua loturi”, fiind o nuvela, intalnim un personaj principal (Lefter Popescu), personaje secundare (doamna Popescu, capitanul Pandele, comisarul Turtureanu, chivutele), si episodice (seful lui Lefter Popescu, bancherul, cei doi sergenti).
Lefter Popescu este prersonajul principal al nuvelei, intrucat participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje actioneaza in functie de comportamentul si atitudinea lui, de relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflandu-se intr-un conflict temporar sau de durata.
El este un mic functionar, un slujbas neinsemnat al statului care duce o existenta stramtorata, starea lui sociala si materiala fiind evidentiata chiar de numele sau, care sugereaza saracia, lipsa banilor (Lefter), si banalitatea (Popescu),nume predestinat unui om care nu are nici un fel de castig in viata.
Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea imbogati pe neasteptate, desi initial se arata neincrezator in sansa de a castiga, pessimist, dupa propria marturisire sau a autorului: -Ti-ai gasit! Eu si noroc!, “…Imi cunosc eu norocul!…Hahaha!”
Gasirea lozurilor devine pentru el o obsesie, aflandu-se intr-o permanenta agitatie, in special cand afla de jacheta, moment in care incepe sa fie continuu impulsiv, violent, brutal si intra in conflit cu toti, indifferent ca e vorba de sotie, prieteni sau dusmani. Se manifesta astfel, deoarece este suspicios si are impresia ca toata lumea se opune ideii ca el sa devina bogat.
Are si momente de generozitate, dar este o generozitate interesanta, caci ofera un anumit procent din posibilul castig capitanului Pandele numai pentru a respecta superstitia ca se castiga doar cu bani de imprumut, iar comisarului este dispus sa ii acorde un p