Razvan si Vidra
- drama romantica -
Drama este o piesa de teatru cu un continut grav, tratat uneori într-o maniera comica, ceea ce permite amestecul celor doua categorii fundamentale ale genului dramatic: comicul si tragicul. Drama este o specie moderna a genului dramatic, rezultat al unei mai mari libertati de creatie. În drama se regasesc mai multe curente literare printre care si romantismul. Romantismul este un curent literar aparut în prima jumatate a secolului al XIX-lea, în Anglia, Germania si Franta.
Piesa „Razvan si Vidra” este o drama romantinca care urmareste destinul lui Razvan, evoluând de la conditia sa de tigan liber la aceea de domnitor al Moldovei. În aceasta piesa întalnim mai multe trasaturi ale romantismului cum ar fi evaziunea în trecut, istorie sau traditie, Bogdan Petriceicu Hasdeu pornind de la cronica lui Miron Costin si de la un studiu istoric consacrat lui Razvan de Nicolae Balcescu. Întâlnim motivul destinului care aminteste de tragedia greaca antica: „Tu! Da, tu esti o unealta a puterii fara nume,/ Care tese nevazuta toate lucrurile-n lume, / Astfel c-ades muritorul, bun ca blândul mielusel / Face rele peste, far’ s-o stie singur el!”. La nivel artistic predomina antiteza, procedeu specific romantismului, antiteza pe care o putem observa foarte bine între Razvan si Zbierea, personaje care în final îsi gasesc sfârsitul împreuna datorita aceluiasi motiv: dorinta de putere si lacomia: „Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, sa fiu întocmai ca Sbierea? / Eu cu cinstea si mândria, el cu prada si averea! / Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni în gramezi? – Ce-mi foloseste domnia?... Pe-amândoi aci ne vezi / Praf, pulbere si cenusa! ... Nebuni, ce din lacomie, / El pentr-o biata lescaie, eu pentr-un ceas de mândrie”. Mai întâlnim deasemenea si comparatia romantica „O fapta cât de frumoasa, ca o floare cu otrava, / Tainuieste câteodata pieirea cea mai grozava!...” Este întâlnit si umorul popular: „Bre! Ce de mai boierime! Doi jupâni s-o jupâneasa! / Parcâ-i la curtea domneasca! / O adunatura aleasa!”, proverbul popular: „Fie pâine cât de rea, / Tot mai dulce mi se pare, când o stiu din tara mea”, dar si versuri cu valoare de pamflet social: „Astfel si boierul asta e painjinul satul, / Gata sa-si mai dreaga cursa, tot strigând ca nu-i destul!” si versuri de factura populara: „Moartea-i mireasa/ Normântu-i casa, / Viermii sunt nasi, / Hai la vrajmasi!...” În aceasta piesa apare si motivul romantic al visului prevestitor: „Visul meu!... Grozavul vis!... / Si de ce eu stau aicim când Razvan înfrunta focul?... / Dati-mi arma! Lânga dânsul, în primejdie mi-e locul...”. Alaturi de acest motiv îl întâlnim si pe acela al sortii schimbatoare: „Necrutând nimica-n lume, nestiind nimica sfânt, / Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormânt!”.
La nivelul personajelor întâlnim eroi romantici, eroi exceptionali în situatii exceptionale: Razvan este dominat de trasaturi puternice de caracter. Ca erou romantic el este structurat contradictoriu: înzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient, dar neputiincios în afirmarea lor, pentru ca drama Razvan si Vidra este, în primul rând, dupa cum spunea G. Calinescu, drama individului apasat de prejudecata publica: „Eu, tigan! Eu...o, Jupâne! / Decât, vai, decât amar, / Mai dulce-i spânzuratoarea / Nu mai astept în zadar!” Comportamentul si faptele sale arata însusiri alese: stiutor de carte: „Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare / sârbeasca si româneasca, încât ajunsei de mic / În casa mitropoliei cel mai istet gramatic...”, cinstea: „Mama, buna maiculita, din mormânt ar tresari / De-ar sti ca în pieptu-mi se misca pacatul de-a tâlhari”, generozitatea, cutezanta în lupta pentru dreptate si curajul raspunderii: „El nu-i vinovat sarmanul; cântecul fcut-am eu; / L-am scris, l-am lipit si pace!”
Suflet generos, Razvan se comporta dupa legile morale nescrise ale haiducilor. Când e prins Zbierea, din cauza caruia fusese facut „rob pentr-un galben”, Razvan îl iarta: „Razbunarea cea mai cruda este când dusmanul tau / E silit a recunoaste ca esti bun si dânsu-i rau!”
Avântul romantic al personajului se împleteste cu clasicismul constructiei realizata într-o structura unitara echilibrata.
În opera „Razvan si Vidra” se mai regasesc si alte caracteristici specifice romantismului cum ar fi amestecul genurilor sau subiectivismul. Romantismul promoveaza alaturi de poezia lirica sau proza si dramaturgia, creând astfel noi specii printre care si drama.
Prin încercarea de a reda culoarea locala si atmosfera epocii, prin alegerea unor personaje care întruchipeaza caractere puternice, dominate de câte o pasiune devoratoare, care îi sustin pe parcursul devenirii lor, dar le provoaca în final înfrângerea si chiar tendinta de a amesteca solemnitatea tragicului cu omenescul, cu trasaturile individuale care umanizeaza personajele, Razvan si Vidra este o piesa romantica, desi apare, într-un moment când c...