Drama


Omul a cunoscut dintotdeauna metode prin care sa starneasca emotii si sentimente semenilor sai. Din cele mai vechi timpuri el a incercat sa provoace trairi celor ce il inconjoara prin diferite metode, devenite, o data cu perfectionarea, arte. Astfel a aparut probabil mai intai muzica, apoi dansurile, arta grafica, oratoria si incele din urma si literatura.
Tehnica de a folosi limbajul pentru a ii face oameni sa vada lucrurile asa cum tu le-ai vazut a existat din cele mai vechi timpuri. Ea a putut fi pusa in practica doar prin raspandirea diverselor forme de comunicare scrisa, la inceput prin simboluri, apoi prin alfabet. Pentru a o putea face accesibila maselor, a fost nevoie de transformarea ei pentru reprezentatii. In modul acesta, dupa cum se presupune, au aparut spectacolele Greciei antice, in care, pentru a putea face accesibile populatiei miturile, legendele, precum si putin din substratul acestora, liderii religiosi au adoptat ideea manifestarilor scenice, sincretice. In forma lor incipienta, acestea se rezumau la schitarea episoadelor din viata marilor zeitati de catre actori purtand masti. Cum aceasta metoda a avut un mare succes, ea a evoluat sub conducerea atenta a intelectualitatii acelei epoci, dezvoltandu-se catre ceea ce a devenit mai tarziu genul dramatic. Stilul diferitilor autori de piese de teatru precum si mesajele pe care acestia doreau sa le transmita au fortat genul dramatic sa se divida in mai multe specii.
Una dintre cele mai tinere ramuri ale teatrului este drama. Aparuta pentru prima oara in secolul XVIII ca o imbinare a speciilor tragice si comice, ea evolueaza in epoca Renasterii catre forma moderna, trasata de catre Marlowe si Shakespeare. Definirea ca specie a fost realizata mai intai sub forma burgheza, de catre Diderot si Lessing, in secolul XVIII, apoi sub forma romantica, de catre Hugo, Dumas si Vigny in secolul XIX.
Drama are ca personaj principal o personalitate puternica, marcata de idealuri ale umanitatii, ce isi