E nevoie de un raspuns?



Patima mi-a zdruncinat echilibrul si mi-a spulberat visul de pace in care credeam ca traiesc.Te iubesc?E greu sa-mi definesc proprian fiinta,propriile trairi sau sa-mi explic gesturile si vorbele.Mi-e imposibil sa raspund la aceasta intrebare si crede-ma imi doresc un raspuns cu si mai multa ardoare decat tine.
Am adunat in suflet atatea sperante iar suflul atator clipe unice isi revarsa preaplinul in franturi de amintiri incat traiesc intr-un labirint al soaptelor confuze sio pline de contradictii.Culori,senzatii , chemari , toate isi impletesc esenta intr-o picatura de nebunie de care vreau sa ma eliberez.
Prea tanara sa-mi cunosc identitatea , prea aproape de copilarie spre a o defini prea plina de visuri pentru a mai visa.Asta sunt eu si daca te iubesc, repet , DACA , asta inseamna ca sunt o norocoasa.Albastrul ochilor tai ma urmareste cu intensitate si cruzime si fara a-mi putea defini starea imi vine sa plang , sa cant sa te chem si sa te alung.Mi-e frica sa te chem,nu am putere sa te alung nici macar din gand si totusi ma intreb daca nu cumva confund pasiunea clocotitoare specifica inceputului de adolescenta cu intelepciunea izvorata din dragostea adevarata.
Singurul care imi poate da un raspuns , care imi poate spulbera indoiala si confirma banuiala e timpul si reflectarea gandurilor tale in actiuni.
Ce ciudat.Acum nici nu mai stiu daca mai vreau un raspuns.E suficient ca esti langa mine.