Lacul
de
Mihai Eminescu

I. Eminescu în viziunea lui G.Ibraileanu si îmbinarea Natura /Iubire


II. Geneza poeziei
Poezia “Lacul” apare la 1 Septembrie 1876 în revista Convorbiri Literare apoi, inclusa în volumul “Poezii” aparut în 1883.
Geneza poeziei se afla în versul “Lânga lacul cel albastru încarcat cu flori de nufar” din basmul popular “Calin Nebunul”. Aceasta imagine se regaseste într-o varianta a poemului “Calin (file din poveste)” : “Lânga lacul cel albastru încarcat cu nuferi mari” devenit “Lânga lacul care-n tremur, somnoros si lin se bate”
“Lacul” este o creatie lirica de dragoste si de natura, o idila cu elemente de pastel în care se îmbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de frumusetile naturii.

:
III. Structura poeziei.
Poezia este formata din 5 catrene organizate gradat ca sarea sufleteasca , de la dorinta arzatoare de a –si întâlni iubita pâna la durerea sfâsietoare a poetului.
Poezia are o armonie deosebita, muzicalitatea fiind realizata prin aliteratie si asonanta.
Aliteratiile contin repetarea silabei „sa”(sa sarim) si a consoanei „s” (sa scap). Asonantele sunt realizate prin accentuarea vocalei „A”(unduioasa, apa).
Pentru a spori armonia versurilor acestor doua figuri de stil li se alatura rima de tip „abcb” în care rimeaza versul al II-lea cu al IV-lea, ritmul trohaic si masura de opt silabe.


IV. Semnificatia titlului

Natura are o foarte mare importanta în desfasurarea actiunii poeziei. Nu numai ca lacul reprezinta cadrul iubirii romantice, dar prin natura se sugereaza si impresiile, emotiile, starile de spirit ale autorului astfel încât rolul acestuia este cu atât mai mare. Astfel, modul în care este intitulata poezia ,” lacul”, reprezinta de fapt în mod simbolic însasi dragostea, subiectul poeziei eminesciene.


V. Tema poeziei .

Reprezinta dorinta iminenta