Emotie de toamna

De Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pâna la nori,
ca ai sa te ascunzi într-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si-o rasar si-o prefac
într-o dragoste mare.


Comentariu

Nichita Stanescu (1933-1983) s-a afirmat în literatura româna prin poezii complexe, metafore în întregime. A publicat numeroase volume de versuri, printre care si "O viziune a sentimentelor", ce cuprinde opere ce sensibilizeaza profund cititorul. Una din acestea este si poezia "Emotie de toamna". Sintagma din primul vers, "a venit toamna", ascunde în spatele aparentei simplitati sentimentele miscatoare ai unei stari de înstrainare, de izolare de lume în urma pierderii a ceva drag, nepretuit, a vietii pe care toamna o ia necrutatoare. Poetul cauta ocrotire sub aripa blînda, protectoare a iubitei, cerându-i un gest dulce, care sa-i aline durerea si sa îi redea speranta ("acopera-mi inima cu ceva"). El vrea sa se adaposteasca sub umbra pustie a unui copac, de data aceasta nu de soarele arzator, ci de fiorii reci ce vin sa îi fure dragostea. Eul liric o cheama, doreste sa nu o piarda si îi este teama de acest lucru, dupa cum reiese din sintagma "umbra ta" si cuvintele ce i le adreseaza - "ma tem ca n-am sa te mai vad uneoriprin care îsi exprima direct cele mai mari temeri. El da frâu tuturor sentimentelor din inima sa, îsi descatuseaza cu totul frica de a nu suferi, de durerea cumplita, mult prea intensa pentru a putea-o suporta ce ar cauza-o golul lasat de plecarea ei, astfel cum sugereaza metafora "ca or sa-mi creasca aripi ascutite pâna la nori". "Ochiul strain" pune în lumina izolarea ei, plecarea ei pentru totdeauna, fara ca el sa o mai poata vedea vreodata. Ea s-ar putea închide în sine, uita de lume si de iubire, uita de el, s-ar p