EPIGONII

Publicata la 15 august 1870 in “ Convorbiri literare ” . Reprezinta manifestul literar al poetului , deoarece Eminescu exprima crezul sau artistic.
“ Epigon ” = urmas nedemn al unui inaintas ilustru . Eminescu se incadreaza pe sine in randul epigonilor , chiar prin aceasta poezie se distinge de contemporani.Titlul poeziei a fost imprumutat din literatura germana Karl Immermann .
Punctul de plecare este epigrama lui Schiller “Ieremiada“. Poezia e construita pe baza antitezei intre trecutul maret si prezentul josnic . Poetul ii elogiaza pe inaintasii sinceri , animati de nobile idealuri , si ii critica pe contemporanii superficiali lipsiti de idealuri , sceptici . Antiteza romantica intre trecut si prezent e o constatare a operei eminesciene “ Scrisoarea III “ .
In prima strofa trecutul este idealizat , mitizat ; poetul ne transpune intr-un taram edenic , intr-o atmosfera de basm :
“ Cand privesc zilele de-aur a scriturelor romane ,
Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci si senine “
Nostalgia varstelor mitice ale umanitatii a timpilor originari e prezent in intreaga creatie eminesciana . Metaforele si epitetele primei strofe “visari dulci si senine “ , “ dulci si mandre primaveri “ amintesc limbajul poetic pasoptist . Criticul Stefan Cazimir afirma ca in lirica eminesciana exista patru motive centrale , “ stele cardinale “ : gandirea , cantul , visul , plansul . Gandirea si cantarea sunt dominante si in aceasta poezie . Strofa deschide prima parte a poeziei inchinata trecutului , alcatuita din 11 strofe .
Ca si “Scrisorile “ , “Epigonii “ are o structura biplana ; partea I - oda inchinata trecutului , partea a II ( 8 strofe ) contine elemente de satira .
Intr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzzi , Eminescu mentioneaza “ ideea fundamentala e comparatiunea dintre lucrarea increzuta si naiva a predecesorilor nostrii si lucrarea noastra trezita , dar rece ... Comparatiunea din poezia mea cade in defavorul generatiei noi , si - cred - cu dre