POPA TANDA

- demonstratie -

Ioan Slavici a creat in perioada numita in literatura romana “epoca marilor clasici”. Se naste in anul 1848 in satul Siria din judetul Arad , Banat. Este considerat “parintele prozei ardelene” de la care se revendica Rebreanu, Agarbiceanu si Pavel Dan. Este un prozator realist ce prezinta cu obiectivitate oamenii si realitatea inconjuratoare. In opera sa gasim : basme (Zana Zorilor), romane (Mara), nuvele (Budulea Taichii, Gura satului, Moara cu noroc).
Temele predominante in opera lui Slavici sunt viata satului ardelean si dramele din lumea satului si din orasele de provincie.
Nuvela “Popa Tanda” a fost scrisa in anul 1873 si a aparut in anul 1875 in revista “Convorbiri literare” a societatii “Junimea”.
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situeaza intre schita si roman.
Nuvbela este o naratiune in care sse relateaza o intamplare inedita, surprinzatoare. Scriitorul intervine relative putin, prin consideratii personale, iar descrierile sunt minime. In nuvela, participarea afectiva a naratorului este redusa; totodata, se acorda, de obicei o importanta mai mare caracterizarii complexe a personajelor decat actiunii propriu-zise.
Titlul acestei opera literare este alcatuit dintr-un substantive comun, numele unei profesii si un substantiv propriu ce reprezinta porecla data de sateni parintelui Trandafir. Substantivul “Tanda” este un derivat de la verbul “a tandali” care inseamna “a pierde vremea”.
Ca in orice opera epica actiunea se desfasoara pe momentele subiectului. Intamplarile din nuvela “Popa Tanda” sunt relatate cronologic.
In expozitiune ne este prezentat parintele Trandafir unul din cei doi fii a dascalului Pintilie si profeseaza in satul natal Butucani. In urma unui conflict cu sateni si cu protopopul este mutat in satul Saraceni un sat sarac din cauza lenei taranilor.
Intriga cons