Estetica uratului in opera lui Tudor Arghezi
Tudor Arghezi,poet al întrebarilor,realizeaza cea mai adanca reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne,comparabila cu reforma facuta în literatura franceza de Victor Hugo ,altadata întemeind “republica vocabularului”,pe conceptia ca “Primele cuvinte nu sunt nici rebeli ,nici plebei”,poetul nostru selecteaza alte sectoare ale lexicului,cuvinte drastice ,dure,uneori forme regionale,pe care nimeni nu le introduse în poezie,dând astfel ,”dreptul de cetate tuturor cuvintelor ,chiar si celor compromise.”
Poezia sa,începând cu Flori de mucigai,va ajunge mai evident la materializari viguroase ale esteticii sale noi ,estetica urâtului ,preconizata în Testament .
Estetica urâtului se mai evidentiaza si în Blesteme,care face parte din acelasi volum, ‘Cuvinte potrivite’ .În aceasta poezie partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin si înmultirea dezordonata,parazitara,replica diabolica la nativitatea cartofilor si smaraldelor,urmare la geneza musitei pe care a invocat-o cu alta ocazie poetul:
”Pe tine cadavru spoit cu unsoare ,
Te blestem sa te-mputi pe picioare
Sa-ti creasca maduva bogata si larga
Umflata-n sofale ,mutata pe targa
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul ,gingas ca urciorul,
Oriunde cu zgârciuri ghicesti medulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare
Un ochiu sa se strânga si sa se sugrume
Clipind de-amanuntul ,întors catre lume.
Celalalt sa-ti ramâie holbat si deschis
Si rece împietrit ca-ntr-un vis”
Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materiala între doua lumi cu densitati deosebite, ”de osmoza între spiritual si material,amândoi termenii luati ca momente îndepartate ale aceleiasi materii.Cerul si pamântul sunt doua vase comunicante,materia fiind permeabila prin spirit si spiritul aratând tendinte de degradare” (G. Calinescu-Istoria literaturii române de la origin pâna-n prezent).În Vânt de toamna înterpatruderea celor doi factori ,cerul si pamântul, ia forma unei stranii betii :
“E pardosita lumea cu lumina ,
Ca o biserica de fum si de rasina
Si oamenii ,de ceruri beti,
Se leagana-n stihare de profeti.”
Cu Flori de mucigai ,arta poetica coteste în personalitatea adânca a scriitorului,asa cum se manifesta multilateral si în publicistica.Daca poetic si spiritual ,volumul Cuvinte potrivite detine primatul ,în schimb Flori de mucigai reflecta nota cea mai autentica a tehnicii artistice argheziene,a mijloacelor de expresie,în arta în versuri a lui Tudor Arghezi .Sunt în acest sens revelatoare opiniile lui George Calinescu: “Flori de mucigai este o opera de rafinament ,de subtilitate artistica ,ele presupun un cer al gurii dedat cu toate mirodeniile.Cititorul necultivat în sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare,desi realitatea si savoarea sunt însusirile lor ca si ale operei lui Rabelais .”
Astfel cu Flori de mucigai Arghezi începe o poezie de savoare,presupunând un cititor pregatit .Punctul de plecare îl formeaza observarea limbajului,cu un puternic miros argotic,al puscariasilor.Impresia de veselie creata si dozata cu cel mai autentic lirism ,nu e falsa.Amestecul seriozitatii cu bufoneria e în linia Anton Pann.Efectul artistic consta în surprinderea naivitatii sub expresia de mahala..Acesti hoti,borfasi,tigani,poseda toata gama lirica a umanitatii si o executa pe instrumente ce produc o duioasa ilaritate,într-o limba indecenta ,argotica ,cum e cazul în delicata explicatie mitologica a frumesetii unui “fatalau” :
“O fi fost ma-ta vioara,
Trestie sau caprioara
Si o fi prins în pântec plod
De strigoi de voevod .”
Daca în Cuvinte potrivite si în alte volume de versuri de mai târziu ,Tudor Arghezi foloseste copios expresiile figurate ,simbolurile ,în Flori de mucigai poetul da curs liber îndeosebi cuvântului cu sens propriu direct.Întreg volumul ilustreaza cu pregnanta preferinta poetului pentru cuvintele rare ,tari ,nude ,expresive ,potential mai bogate decât altele,pentru a da mai multa culoare si relief tablourilor înfatisate.
Argotismele,cuvintele vulgare ,considerate pâna la Tudor Arghezi neliterare ,sunt adeseori prezente ca o cerinta de ordin estetic ,prin plasticiatea lor ,în versurile din Flori de mucigai.Poetul le prelucreaza la înalte temperaturi artistice,facând din ele elemente caracteristice ale noului alfabet stilistic arghezian.La Arghezi ,aceste expresii vorbesc nu numai prin raporturi gramaticale ,ci ele radiaza din interior multiple posibilitati expresive.
Dupa Cuvinte potrivite,cu diversitatea lor sensibila , Flori de mucigai ,tot atât de ferma...