Estetica uratului in opera lui Tudor Arghezi


Tudor Arghezi,poet al întrebarilor,realizeaza cea mai adanca reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne,comparabila cu reforma facuta în literatura franceza de Victor Hugo ,altadata întemeind “republica vocabularului”,pe conceptia ca “Primele cuvinte nu sunt nici rebeli ,nici plebei”,poetul nostru selecteaza alte sectoare ale lexicului,cuvinte drastice ,dure,uneori forme regionale,pe care nimeni nu le introduse în poezie,dând astfel ,”dreptul de cetate tuturor cuvintelor ,chiar si celor compromise.”
Poezia sa,începând cu Flori de mucigai,va ajunge mai evident la materializari viguroase ale esteticii sale noi ,estetica urâtului ,preconizata în Testament .
Estetica urâtului se mai evidentiaza si în Blesteme,care face parte din acelasi volum, ‘Cuvinte potrivite’ .În aceasta poezie partea revelatorie este viziunea luptei între organicul divin si înmultirea dezordonata,parazitara,replica diabolica la nativitatea cartofilor si smaraldelor,urmare la geneza musitei pe care a invocat-o cu alta ocazie poetul:
”Pe tine cadavru spoit cu unsoare ,
Te blestem sa te-mputi pe picioare
Sa-ti creasca maduva bogata si larga
Umflata-n sofale ,mutata pe targa
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul ,gingas ca urciorul,
Oriunde cu zgârciuri ghicesti medulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare
Un ochiu sa se strânga si sa se sugrume
Clipind de-amanuntul ,întors catre lume.
Celalalt sa-ti ramâie holbat si deschis
Si rece împietrit ca-ntr-un vis”
Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materiala între doua lumi cu densitati deosebite, ”de osmoza între spiritual si material,amândoi termenii luati ca momente îndepartate ale aceleiasi materii.Cerul si pamântul sunt doua vase comunicante,materia fiind permeabila prin spirit si spiritul aratând