EU-RILE LUI MIRCEA CARTARESCU
Dupa nenumarate succese literare, precum "Orbitor", "Nostalgia", "Levantul" sau "De ce iubim femeile", Mircea Cartarescu ofera publicului volumul al II-lea al "Jurnalului" sau – o calatorie spre sine, pana in zonele cele mai intime, dar mai ales un exercitiu de stil.
Jurnalul National: Spre deosebire de romanele dvs., unde exista o explorare a lumii exterioare pana la aspectele ei cele mai concrete, in "Jurnal" sunteti preocupat de introspectie, o experienta destul de intima, pe care indrazniti s-o faceti un bun al tuturor...
Mircea Cartarescu: De fapt, motivul principal pentru care m-am hotarat sa public "Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentru expresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza frazele, nu evenimentele. Pe de alta parte, "Jurnalul" exprima bunul meu cel mai de pret, viata interioara. Ceea ce apare aici este doar o parte din personalitatea mea, nici mai profunda, nici mai adevarata decat celelalte zone ale ei. In cartile mele de fictiune apar alte fete ale fiintei mele, uneori foarte diferite de cea din "Jurnal". E o mare greseala si o mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim gasesti eul cel adevarat si profund al celui care scrie. Nu, aici e doar un organ vital, unul dintre multe altele.
Dar unde e cel adevarat?
Cred ca suntem de fapt o confederatie de eu-ri, nu un imperiu cu un eu central, despotic si autarhic, iar celelalte mici si supuse. Cred ca un om adevarat are foarte multe zone interioare. Oamenii sunt de o complexitate extraordinara. Cum eu cunosc intim un singur om, si anume pe mine insumi, m-am resemnat, in tot ce am scris, sa investighez acest unic caz, aceasta singularitate numita Mircea Cartarescu si sa merg pe toate directiile ei, chiar daca sunt obscure, banale, idioate, geniale sau rusinoase. Important e ca fiecare este interesanta intr-un anumit fel, in sensul lui Kierkegaard, si ca acest interesant aduce pana la urma strapungerea catre ceilalti, catre cititori.
