Evolutia tragediei in
literatura greaca

Literatura greaca respecta fidel transformarile economice, sociale, politice, juridice, culturale, artisitice, prin care au trecut diferitele polis-uri grecesti. Astfel, evenimentele care s-au petrecut in timpul razboiului troian au fost cantate de aezi, poeti care se insoteau cu lira cand, la ospete, povesteau, in versuri, episoade din faimosul razboi dus impotriva cetatii Troia de catre ahei, dand nastere eposului homeric, fenomen ce a luat fiinta pe teritoriul Asiei Mici si isi are originea in civilizatia miceniana (constituita din elemente de cultura materiala aduse de ahei si cele imprumutate de la cretani) . Premisele poetice ale elaborarii Iliadei si Odiseei au fost chiar luptele din cadrul acestiu razboi de pe la 1200 i.e.n. armonizate, sub o forma artistica rar intalnita, de catren iste poeti de geniu si atribuite de legenda lui Homer.
Ca si poemele homerice, si tragedia apare tot in contextul unor lupte, in cazul acesta duse de popor impotriva oligarhiilor ( intre secolele VII-VI i.e.n) , in care s-au reflectat pentru inceput poeziile lirice, urmand ca apoi pe teritoriul Greciei, dar mai ales la Atena, sa se constituie tragedia, sub forma evoluata pe care o intalnim la Eschil, Sofocle si Euripide. Tragedia greaca isi are obarsia in cultul zeului Dionysos, la marile serbari inchinate lui, un cor de tineri travestiti in satiri (tragoi care isi puneau coarne, copite si coada de tap; de aici tragodia – cantecul tapilor) cantau si povesteau momente triste din viata zeului. Conducatorul corului povestea, iar corul ii raspundea, scotand, adesea, strigate de durere. Introducerea unui actor in acest ditiramb (denumire data de aristotel poemului liric recitat in cinstea zeului Dionysos) –care nu facea parte din cor, ci conversa cu autorul – de catre Threspis din Icaria a instituit dialogul, elementul dramatic esential. Aceelasi Threspis a luat pentru tragediile sale subiecte din le