EXPRIMAREA SCRISA

Elaborarea unei compuneri solicita capacitatea de exprimare scrisa.
Capacitatea de exprimare scrisa presupune ca elevul stie si reuseste :
sa rezume un text literar dat cu modificari facute la trecerea din vorbirea directa în cea indirecta;
sa caracterizeze un personaj dintr-un text studiat sau la prima vedere;
sa redacteze un text în care sa se evidentieze caracteristicile fundamentale ale unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat (sa motiveze într-o compunere, conform unor cerinte specificate, apartenenta unui text la un gen sau la o specie literara: basmul, schita, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; sa analizeze un text, valorificând structura acestuia si resursele expresive ale limbii);
sa redacteze diferitele texte cu destinatie functionala: cerere, invitatie, scrisoare, telegrama;
sa aplice, în redactarea unui text, normele ortografice, de punctuatie si de exprimare corecta;
sa exprime, în scris, într-un mod corect, logic, convingator si coerent, diferitele idei, opinii, atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare si a unui stil, adecvate contextului si în conformitate cu normele de redactare.

Modificari facute la trecerea din vorbirea directa în cea indirecta
— dispar:
— unele semne de punctuatie: [?], [!], [...], [„...”], [—] si unele virgule;
— unele parti de vorbire: interjectii, substantivele sau pronumele în cazul
vocativ;
— apar:
— verbe de declaratie: a zice, a spune, a întreba, a raspunde etc;
— elemente de subordonare în fraza (conjunctii subordonatoare, adverbe
si pronume relative etc.);
— se modifica:
— persoana pronumelor personale si reflexive, ca si a verbelor (persoanele I si a II-a se înlocuiesc cu a III-a);
— modul verbelor (imperativele se înlocuiesc cu conjunctive);
— unele propozitii principale devin secundare;
— topica propozitiilor si a partilor de propozitie.

„D-l Goe...”
de I.L. Caragiale
— schita —

I.L. Caragiale este considerat