FABULA
Câinele si catelul
Demonstratie
de Grigore Alexandrescu




Fabula este specia genului epic, în versuri sau în proza, cu un singur fir narativ care prezinta o întâmplare cu caracter moralizator; personajele sunt necuvântatoare sau obiecte, personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman si tare sociale.
Grigore Alexandrescu, scriitor pasoptist, creeaza o serie de fabule prin care surprinde defecte ale societatii omenesti în general si tare ale celei românesti, în special.
„Câinele si catelul” este o fabula în versuri, având forma unei scenete, deoarece nu exista un preambul, cititorul asistând la evolutia directa a personajelor.
Titlul anunta protagonistii; observam ca cele doua substantive „câinele” si „catelul”, apartin aceleasi sfere semantice. Diferenta consta doar în dimensiune, primul este mai mare, al doilea, mai mic. Relatia dintre personaje este de aparenta egalitate, sugerata prin conjunctia copulativa „si”.
Tema fabulei este contrastul dintre esenta si aparenta.
Textul fabulei este conceput în doua parti. Prima cuprinde monologul adresat al lui Samson, interventia naratorului, dialogul dintre Samson si Samurache. A doua parte este constituita din morala fabulei.
Monologul lui Samson ilustreaza aparenta, acesta pledeaza pentru egalitatea dintre animale, indiferent de marimea lor. Pretinde ca el însusi are o descendenta nobila: „Si eu poate sunt nobil dar s-o arat nu-mi place”, însa afiseaza o atitudine de falsa modestie. Vehiculeaza idei promovate în epoca pasoptista „tari civilizate”, „lumea se ciopleste”, „egalitate” care mai târziu se vor transforma în demagogie politica.
Interventia naratorului cuprinde doua momente ale subiectului: expozitiunea si intriga. Aflam astfel ca Samson e un „dulau de curte, ce latra foarte