Familia invatatorului

Romanul se inscrie in formula estetica a realismului obiectiv, fiind un roman de tip social cu elemente de psihologie.
Romanul “Ion” creeaza iluzia vietii reale, fictiunea fiind o prelungire a realului o transfigurare in sinteze a realitatii.
Compozitia romanului îl consacra pe scriitor ca reprezentant al unei tehnici moderne, a unei structuri originale. Romanul este o structura compozitionala specifica, asemenea unui circuit închis; este o constructie simetrica care aduce la început si în final aceeasi imagine: drumul intrarii în satul Pripas, loc al întâmplarilor si, la sfârsit iesirea drumului din satul lasat sa-si astepte alte victime. Chiar titlul capitolelor este sugestiv: “Începutul” si “Sfarsitul”. Romanul Ion este structurat în 2 volume cu titluri semnificative, metaforice cu valoare de simbol: “Glasul Pamântului” si “Glasul Iubirii”.
În planul continutului pot fi doua directii care se intersecteaza adesea: satul si evolutia lui Ion în raport cu lumea taraneasca, iar a doua directie este raportul intelectualitatii cu lumea satului – preotul si mai ales familia învatatorului.
Curentele literare isi fac simtitã prezenta : realismul prin caracterul monografic al vietii satului, prin drama pamântului, naturalismul prin constructia unui personaj iesit din limitele firescului – dorinta de pamânt devine o patima, iar eroul, un caz patologic.
Elemente ale realismului apar în descrierile de natura în prezentarea unei idile, unor scene de dragoste în caracterul trist al unor personaje.
Tema romanului o constituie viata satului, imaginea taranului dornic de pamânt si dezbunanta omului dominat de patima pamântului.
În lumea satului se integreaza însa si intelectualitatea rurala: învatatorul, preotul, primarul.
Romanul Ion este considerat o monografie a satului românesc pentru ca prezinta traditii, datini, obiceiuri legate de momente însemnate ale vietii, ale realitatii sociale: hora, nunta, botezul, înmormântarea, muncile câmpului, biseric