Hanu-Ancutei
Fantana dintre plopi
de Mihail Sadoveanu
-caracterizarea personajului principal-Neculai Isac-

Echivalentul romanesc al celor “1001 de nopti” arabe este volumul sadovenian “Hanul Ancutei”, apropierea aceasta fiind dictata de tipul povestilor,istorii felurite adunate din toate mediile sociale insa unite sub numitorul comun al exceptionalului si sub cel al timpului de mult trecut( aproape mitic, legendar) in care s-au petrecut.
Locul Sheherazadei este luat de diversi naratori, majoritatea si protagonisti ai intamplarilor descrise,
sau cel putin martori, colportori, care, intr-un grai moldovenesc de o savoare deosebita recreaza lumea din tineretile lor aventuroase .
Un exemplu concludent in acest sens este chiar eroul povestirii “Fanatana dintre plopi” , anume capitanul de mazili Neculai Isac.
Se poate afirma ca in realizarea portretului acestui personaj au fost folosite, aproape in mod didac-tic, toate modalitatatile de caracaterizare clasice, directe si indirecte cu ajutorul carora se contureaza atat portretul fizic, tipic pentru personajele sadoveniene cat si o schita de portret moral, pe care nu se insista insa, fiind in discutie un erou de povestire , care, de regula este redus la trasaturile esentiale pentru actiunea povestita,el este un “executant”, nicidecum un “caracter” .
Cea mai frecventa modalitate va fi, totutsi autocaracterizarea deoarece povestirea este la persoana I, spusa din perspectiva maturului care judeca faptele necugetate ale tanarului care era cu douazeci si cinci de ani in urma.
Introducerea in scena a personajului, de la inceput invaluit intr-o aura de mister, investit cu atributele unei fiinte care poate calatori peste timp, care vine dintr-un trecut indepartat,legendar ,ca sa aduca in prezent adevarul si legea cea dreapta (“calaret invaluit in lumina si pulberi”, “luneca spre noi”,”calaretul parca venea spre noi dedemult, de pe departate taramuri”) reprezinta indirect o modalitate de caracterizare.
Oprirea la han are