Fantana dintre plopi
de Mihail Sadovenu
-povestire-demostratie-

Povestirea este o specie de mica intindere a genului epic , in versuri sau proza, care se rezuma la nararea unui singur eveniment ,cu un numar redus de personaje.
Aceasta este caracterizata de naratiune subiectiva, in care nu se focalizeaza asupra personajului, ca in nuvela,ci asupra atmosferei,intamplarilor care au, de regula,caracter neobisnuit si sunt prezentate cronologic, urmarind un singur fir epic.
Naratorul este necreditabil datorita implicarii nemijlocite in diferite grade -protagonist, martor sau colportor- in actiunile relatate.
Trasaturile acestei specii sunt mai putin evidente si datorita identitatii semantice a verbului: “a povesti” cu “a nara”, specia putand fi confundata astfel cu modalitatea de expunere.
Caracteristica pentru povestire este originea populara din care au rezultat oralitatea stilului , tehnica narativa menita sa creeze atmosfera propice destainuirii, ritualul zicerii impus de relatia povestitor -ascultator( lector)si conceptia de factura paseista conform careia timpul trecut capata valente legendare fata de prezentul profan intre care se impune distanta morala ce permite judecata retrospectiva inteleapta.
Un tip aparte de povestire este reprezentat de “povestirea in rama “, modalitate de origine orientala(1001 nopti) , prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau mai multe naratiuni mai scurte , de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla,care sa le cuprinda in aceeasi atmosfera epica.
In literatura romana cel mai bun exemplu al unui astfel de volum de povestiri este
“Hanu-Ancutei” aparut in 1928 si subintitulat “roman” datorita numarului de povestiri si temelor diverse abordate .
Acest ciclu narativ se compune din noua povestiri(“Iapa lui Voda”, “Haralambie”, “Balaurul”, “Fantana dintre Plopi”, “Cealalta Ancuta”, “Judet al sarmanilor”, “Negustor lipscan”, “Orb sarac”, “Istorisirea Zahariei fan