Fata din gradina de aur


-este o sinteza a creatiei eminesciene pentru ca se întâlnesc aici aproape toate temele din întreaga sa opera
-este o alegorie pe tema romantica a locului omului de geniu în lume
-într-o nota la marginea unui manuscris Eminescu declara: „…întelesul alegoric ce i -am dat, este, ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamânt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte dar nici noroc”.
-este nu numai o meditatie asupra geniului dar si asupra conditiei omului ca fiinta antinomica, sfâsiata de contradictii adânci.
IZVOARE:
-folclorice:
basmul popular românesc Fata din gradina de aur – publicata de Richard Kunisch într-un memorial de calatorie în Berlin în anul 1861 (o fata de împarat se îndragosteste de un zmeu, dar se sperie de nemurirea lui. Ca sa-i încerce dragostea, îi cere sa devina muritor ca ea. În timp cât el este dus sa ceara dezlegarea de nemurire, fata se îndragosteste de un fecior de împarat. Ca sa se razbune, zmeul pravale peste fata o stânca, iar pe fecior îl lasa sa moara de durere într-o fabuloasa Vale a Plângerii.) În Luceafarul finalul va fi modificat.
basmul Miron si fata fara corp- titlu de basm foarte potrivit pentru intentia autorului în sustinerea idealului intangibil
motivul zburatorului: „Si pas cu pas pe urma ei/ Aluneca-n odaie…/ Usor el trece ca pe prag/ Pe marginea ferestrii…”
descântecul prin care fata îsi cheama iubitul de pe lumea cealalta: „Cobori în jos, luceafar blând,/ Alunecând pe-o raza/ Patrunde-n casa si în gând/ Si viata-mi lumineaza”
credinta ca fiecare om are câte o stea care îi poarta norocul sau îi aduce moartea: „Ei au doar stele cu noroc / Si prigoniri de soarte…”
poetul pastreaza schema basmului popular, dar o goleste de continutul de idei folclorice, iar personajele devin simboluri ce imprima operei un statut de creatie filozofica
-filozofice:
E. se inspira din filozofia