Felix si Otilia – cuplul adolescentin visat?

Iubirea este un sentiment ce nu poate fi definit în cuvinte. Este un sentiment care ne face mai buni, mai întelegatori, chiar cu noi însine. Prin intermediul iubirii ne putem exprima si, în acelasi timp, putem fi întelesi deoarece nu exista om ce nu cunoaste acest sentiment. Iubirea poate fi de mai multe feluri: iubirea de semeni, fata de Dumnezeu, de parinti, de rude, de prieteni etc. Iubirea este o forta atât de puternica, încât realizarea ei consta într-un amplu proces de formare si de cunoastere.
Referindu-ne la cuplul pe care îl întâlnim în “Enigma Otiliei” de George Calinescu – Felix si Otilia – acestia sunt personajele centrale ale acestui roman, care dau o nota de modernitate romanului si în jurul carora graviteaza ceilalti membrii ai mediului de la începutul secolului douazeci, aflati sub influenta covârsitoare a banului. “Enigma Otiliei” este un roman balzacian, un roman al paternitatii esuate (pentru ca cele doua personaje se vor descurca, pâna la urma, singuri în viata) si nu numai. Majoritatea personajelor din roman sunt conduse de anumite instincte: instinctul nonpaternitatii (Felix si Otilia), instinctul avaritiei (mos Costache), instinctul înavutirii (Stanica Ratiu), instinctul posesiunii nelimitate (Aglae si Aurica) etc.
G. Calinescu si-a conturat foarte bine personajele, pe care le-a încadrat în anumite tipare caracteriologice. Astfel, Felix Sima este tânarul onest care îsi cauta, cu multa insistenta, un drum în viata. Înca de la începutul romanului, autorul ni-l descrie în mod direct: “Uniforma neagra îi era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata îi era însa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar coloarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara întâia