Lu#nd forma abstract` a materiei, universul graviteaz` \n jurul unor no]iuni antitetice prin intermediul c`rora se realizeaz` echilibrul cosmic; astfel, moartea va fi \ntotdeauna pus` fa]` \n fa]` cu via]a, a[a cum binele se va confrunta mereu cu r`ul, iar b`rbatul \[i va c`uta \mplinirea \n femeie.
La \nceput, c#nd negura vremurilor arhaice \nc` nu p`r`sise spa]iul ce va lua \ntr-un final forma p`m#ntului, miturile cosmogonice scot la lumin` acea[i proces de na[tere a vie]ii: crearea femeii [i a b`rbatului, ca personaje primordiale ce vor trebui s` duc` mai departe nepre]uitul dar al vie]ii.
Valorificarea impresionant` a sensibilit`]ii iubirii din care se desprinde divin chipul femeii, reiese \n mod profund din opera lui Eminescu.
Pornind de la afirma]ia ce \i apar]ine lui Eugen Lovinescu, conform c`reia Eminescu a fost saturnul poeziei lirice filozofice, putem dezvolta transpun#nd importan]a operei ce poarta semn`tura poetului \n propria-i universalitate. Poezia lui Eminescu va avea de suferit o transformare care pe m`sur` ce se va eviden]ia, va stabili un precedent \n istoria poeziei rom#ne[ti, prin \nsu[i faptul c` va ocupa \n mare parte densitatea acesteia. Oare avea dreptate Mircea Eliade \n compara]ia sa ce d` numele unuia dinre studiile asupra operei eminesciene, “Eminescu – sau despre absolut?” Ar putea p`rea o idealizare preconceput`, tocmai datorit` v`lm`[agului teoretic ce a dus la realizarea unui clar exemplu, ce continu` s` d`inuie peste ani. Dac` am fi tr`it \n vremea grecilor antici, probabil c` mitologia ar fi acordat amintirii poetului un asemenea privilegiu la care acesta ar fi visat toat` via]a: l-ar fi transformat \ntr-un astru, \ntr-o constela]ie. |ns` deoarece transfigurarea lui \n Luceaf`rul poeziei rom#ne[ti a fost deja f`cut`, se pare c` ideologia mitologic` a fost aplicat`.
Cert este c` rolul pregnant pe care timpul i l-a oferit lui Eminescu drept un premiu t#rziu care s`-i \ncununeze genialitatea este recunoscut ast`zi mai mult ca niciodat`.
Stabilind miturile fundamentale ale culturii rom#ne, George C`linescu apreciaz` c` poezia rom#n`, prin Eminescu, “a ar`tat \nclin`ri de a socoti iubirea ca o for]` implacabil`, f`r` vreo participare a con[tiin]ei”. Factorul feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adora]ie care, dep`[ind obi[nuitul vie]ii, trece \n absolut. Erotica lui Eminescu se bazeaz` pe inocen]`, nevinov`]ie, sufletul fiind pornit din visare, idila petrec#ndu-se \n cadrul unei naturi primare, tipic romantic`, c#t mai aproape de Eden. “Amorul eminescian e religios, lipsit de curiozitatea psihologic`, \n`bu[it p#n` la uitare de sine de factorul natural.
Iubirea de tip onoric, \nt#lnit` des \n operele eminesciene, are tendin]a de ridica sentimentele la nivelui tr`irilor pure, de o intensitate cople[itoare, tocmai pentru a manifesta pre]uirea fa]` de ceea ce reprezint` un ideal feminin.
|ntruc#t steaua este un alt motiv tipic eminescian, realizarea unei paralele \ntre no]iunea de femeie [i astrul cosmic d` na[tere unei viziuni ample asupra modalit`]ii de percep]ie a unui fenomen, a unei minuni. C`ci analizat` profund, structura femeii scoate la iveal` o complexitate ce \i ofer` acest aer mistic, de contopire cu universul.
“La steaua care-a r`s`rit
E-o cale-at#t de lung`
C` mii de ani i-au trebuit
Luminii s-o ajung`”
Conform ideilor desprinse din “La steaua”, \n cazul unei substitu]ii a astrului cu femeia, aceasta devine o parte integrant` a astralului, [i nu are nici o leg`tur` cu terestrul. |ns` de obicei, iubirea eminescian`, ce are \n mijlocul cercurilor sale concentrice femeia, poate avea loc doar pe p`m#nt, spa]iul imperfect dominat de o coordonat` fundamental`, [i anume moartea.
|n cadrul lumii terestre, femeia la Eminescu este at#t iubita, c#t [i muza, cum se eviden]iaz` \n cele trei sonete, ceea ce implic` o asociere \ntre stea, apar]in#nd planului astral, [i muza, component` terestr`, ambele unite \n sensul sursei de crea]ie. Ceea ce C`linescu nume[te venera serafic`, mai precis femeia angelic`, \ntruchipeaz` anatomia femeii ideale. Un scurt portret fizic reliefeaz` o preferin]` a lui Eminescu pentru femeile cu tenul alb, care \n mod necesar trebuiau s` aib` pielea rece, aceasta fiind, dup` p`rerea mea, o urmare a folosirii temei iubirii onirice, iubirea din vis.
Lirismul eminescian are particularit`]i care aparent pot fi \n]elese ca reproduceri perpetuate ale unei st`ri de melancolie naiv`. |ns` \n realitate, con[tiin]` eminescian` este mult mai complex`, fiind axat` mai ales pe principii contrare: eternitatea-efemerul, individ-arheu. Aceste elemente de baz` \n g#ndirea poetic` reliefeaz` teme de inspira]ie metafizic`, neabordate de obicei \n lirica \nt#lnit` p#n` la momentul marcat de apari]ia lui Eminescu \n peisajul nedefinit temporal al poeziei rom#ne[ti.
...