Popa Tanda
-rezumat-


Popa Tanda, fiul dascalului Pintilie , a ramas constiinta satului ca un om vrednic, econom, învatat ,cumpanit, harnic si generos. Desi era un om bun parintele obisnuiasa le spuna satenilor tot ce avea pe suflet, lucru care a stârnit mânia multora si pâna la urma, pentru linistea satului Buticani, parintele a fost trimis la Saraceni.
Descriere asului Sariceni este o descriere sugestiva atât prin nume cât si prin saracia pe care a descoperit-o parintele acolo: case rasfirate, fara garduri, cu fumul iesind prin acoperis si nevaruite.
În asfel de casa urma sa locuiasca si preotul împreuna cu cei
doi copii. În Sariceni, biserica era o “alcatuiala” situata pe vârful unui deal s facuta din busteni care, datorita vânturilor, s-au lasat si au putrezit asa încât nici nu se putea spune ca satul avea biserica. Din aceste motive nici un preot nu astat aici mai mult de trei zile.
Parintele se puse atât de rau cu episcopul încât nu cred ca va mai putea pleca din Sariceni cu nici un chip si trebuia sa schimbe firea oamenilor pentru a putea si el trai.
Duminica parintele a tinut o predica despre viata dorinta lui Dumnezeu ca oameni sa fie fericiti de pe urma lor. Toti i-au ascultat cu atentie, cuvintele parintelui care le-au patruns în inima asa ca la întoarcere îl lauda pe popa din Sariceni.
În duminicile urmatoare oamenii n-au mai venit la biserica, însa parintele s-a hotarât s-a lupte împotriva conceptiei, asezata în firea oamenilor. Asa ca a hotarât sa mearga el la sateni cu sfaturi.
Vazând ca nu obtine nici un rezultat cu sfaturile cele bune, preotul începe a-I badjocori cu asprime, poate astfel se vor da la cale.
Trecând de la badjocura la ocara, preotul observa ca si-a dat silinta degeaba, ba sateni îi cer episcopuluisa-l mute în alt sat, acesta îi da dreptate parintelui si nu-l muta.
Situatia materiala a parintelui era tot mai grea, de aceea sotia si cei patru copii îndurau tot felul de neajunsuri si necazuri.
Parintele începe cu u