FLOARE ALBASTRA

Poezia apare în revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Este printre primele poezii publicate în revista Convorbiri literare.Înainte de aceasta poezie era publicata "Venere si Madona", "Epigonii", "Mortua est".
Poezia are ca motiv "floarea albastra", un motiv romantic, care apare si în alte literaturi, în literatura germana Novalis într-un poem romantic, unde floarea albastra se metamorfozeaza în femeie luînd chipul iubitei si tulburînd inima eroului.
Motivul "florii albastre" mai apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra reprezinta viata. Albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza dorintele, pe care le dezvaluie cu vraja.
Poezia este conceputa din doua parti corespunzatoare a doua tipuri de idei, de cunoastere: în primele trei strofe cunoasterea filosofica absoluta, iar în partea a doua (5-13) cunoasterea terestra prin intermediul dragostei. Cele doua parti ale poeziei sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine reflectiile poetului si contine în ea începutul ideii din ultima strofa. Poezia este alcatuita sub forma de monolog întrerupt de dialog.În primele trei strofe poetul contureaza domeniul cunoasterii filosofice. De la elementele genezei "întunecata mare" pîna la un întreg unvers de cultura reprezentat de "cîmpiile Asire", "piramidele învechite". În aceste trei strofe iubita defapt aduce un repros iubitului care ni se sugeraza ca sa izolat în universul fericit dar strîmt al lumii pamîntesti. Este o ipostaza a poetului în care se repeta ideea sugerata de prezenta chiar în primul vers, a adverbului "iar".
De aici si îndemnul din ultimele vesuri ale strofei a treia:
"Nu cauta în departare
Fericirea ta, iubite!"
Strofa a patra e strofa de tranzitie, de legatura între cele doua ipostaze ale cunoasterii. Strofa aduce consimtamîntul de moment al poetului la dulcea chemare a iubitei. Sînt surprinse înca din aceasta strofa gesturi tandre, cal