Floare albastra
Mihai Eminescu

Despre autor:
Mihai Eminescu a fost si este cel mai mare poet si scriitor romana, “cel mai mare poet romantic” si a realizat o opera monumentala a traditiilor populare si culte nationale, “depasindu-le prin geniul si munca sa” (Zoe Dumitrescu Busulenga).
Creatii ale autorului:
Precedata in timp de unele mari creatii precum: “Venere si Madona”, ”Epigonii”, ”Mortua est” si urmata de “Imparat si proletar”, “Calin file din poveste”, “Strigoii”, poezia “Floare albastra” isi are punctual de plecare in mitul romantic.
De-a lungul vietii, Mihai Eminescu a scris poezii filozofice precum “Luceafarul”, “Scrisoarea I”, poezii de inspiratie folclorica sau mitologica “Revedere”, poezii ce au ca tema natura “Dorinta”, “Sara pe deal”, “Lacul”, sau iubirea “Floare albastra”.
Incadrarea operei:
Publicata la in revista “Convorbiri literare”, poezia “Floare albastra” constituie dupa cum spunea Vladimir Streinu “primul mare semn al operei viitoare”.
Definitie:
Poezia “Floare albastra”, ca specie literara este idila si apartine liricii peisagiste si erotice, care prezinta iubirea intr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice si figuri de stil tablouri din natura si puternice trairi interioare cu predilectie sentimente de dragoste.
Tema:
Poezia romantica “Floare albastra” face parte din tema iubirii si a naturii, dar spre dosebire de alte poezii erotice aceasta creatie cuprinde si idei filozofice.
Tema romantica reflecta aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini.
Ideea poetica:
Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu pentru neputinta de a atinge absolutul iubirii, pentru imposibilitatea implinirii cuplului erotic.
Titlul:
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme “floare”, reprezentand efemeritatea, delicatetea si “albastru” sugerand infinitul cosmic dar si aspiratia.
Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literature. In literature germana,