Frunza verde magheran…
Comentariu literar
Frunza verde magheran este o opera lrica ,o doina populara.Ea are un autor anonom si este transmisa pe care orala.Poezia are un ritm trohaic, o rima împerecheata sau pereche si masura de 7-8 silabe.
Titlul este alcatuit dintr-un sunbstantiv si un adjectiv,cele 3 elemente alcatuind un epitet dublu ce semnifica în primul rând legatura dintre om si natura.
Poezia este strucutata pe 5 strofe inegale ca marime si este împartita în 3 etape –prima strofa-reprezinta prima etapa si este o introducere în subiectul poeziei ,a doua strofa reprezinta o alta periada a copilariei personajului principal,ultimele strofe care reprezinta perioada matura a subiectului.
Opera este o doina deoarece :
Este exprimat permanet pe tot parcursul operei eul liric.
Se exprima un sentiment predominant de dor.
Opera este transmisa orala ,iar autorul este anonim.
Este o specie specifica românilor datorita exprimarii si a diminutivelor (elemente ce atesta caracterul blând si bunatatea românilor)
Exprima o gama larga de stari sufletesti:încredere în sine,speranta , iubire fata de tara,respect,S.a..
Expresivitatea rara a versurilor si versul scurt
Strofa I reiatitlul “frunza verde magheran” si fixeaza locul unde se petrece actiuneape plaiuri mehedintene :”voinicel mehedintean”.Cominicarea omului cu natura ,tema dominanta în creatiile populare ,este reliefata prin ideea ca românul s-a nascut I a trait întotdeuna în mijlocul naturii si în strânsa legatura cu aceasta:”sunt nascut pe frunzi de fag”(…)”Si-s scaldat de mic în Olt”(…)”Si-s frecat cu busuioc”.Acest ultim vers aduce referire si la credinta ,busuiocul fiind o planta sfânta.
Poezia este scrisa la persoana I singular .Românul îsi exprima direct dorinta sa fie iubit ,viteaz si norocos:”ca sa fiu la lume drag”(…)”sa ma fac viteaz de tot”(…)”sa am zile cu noroc”.Limbajul artistic este popular , atât prin expresia “frunza verde magheran” cât si prin forma populara “frunzi”,ori diminutivul “voinicel”.
În strofa a II a exprimarea este tot la peroana a Ia ,autorul anonim simbolizândul pe românul care-si marturiseste devenirea ca haiduc ,pe meleagurile natale.Ajungând flacau cântaretul popular a fugit în munti si s-a facut haiduc,”cu trei rânduri de pistoale”si cu o “inima de otel.De aici reiese o alta însusie a românului accea care îl face însetat de dreptate ,de aceea cei viteji se refugiau în munti sau în paduri :”C-am fugit de la parinti (…)Si-am ajuns un voinicel cu inima de otel”.Curajul si mândria sufelteasca ,neînfricarea haiducului este exprimata sugestiv prin epitetul metaforic “de otel”.
În strofa a-III-a îcepe cu o exclamatie retorica tipica limbajului popular “Aoleu ! ce foc de dor –care exprima bucuria ca va avea prilejul de a se alatura revolutiei lui Tudor Vladimirescu.
Expresia populara “frunza verde paducel” marcheaza începutul strofei a IV-a ,prin care se sugereaza atractia pe care o aveau haiducii pt. Miscarea revolutionara pornita de Tudor Vladimirescu impotriva asupritorilor”cine-a merge dupa el?”Alte trasaturi sunt evidetiate în continuare ,trasaturi pe care ar trebui sa le aiba un om pentru a fi demn de armata lui Tudor V. :tintas neîntrecut si sa aiba ochi buni:”Care stie sa chiteasca ,rândunica sa o loveasca “-calaret neîntrecut si curajos:”si mai stie de calare sa se lupte-n fuga mare”- îndraznet si viteaz “si mai stie sa înoate vâslind dunarea din coate .
Ultima strofa reprezinta dorinta arzatoare a haiducului de a-si împlini menirea ,idee sugerata de exclamatia retorica populara”aoleu ma arde focul (…)Aoleu de rau ,de bine .Prin acestea haiducul exprima bucuria si dorinta pentru care este în stare sa suporte si rau si bine ,vazânduse totusi în voia sortii.Chiar daca pentru acest fapt presupune sacrificiul uman.ultimul vers evidentiaza starea de revolta a românului ,razvratit împotriva nedreptatilor si însetat de libertate :”Tipa sufletul în mine”
Limbajul predominant este limbajul popular care se îmbina minunat cu caracteristicile unui român adevarat,un român devotat tarii sale.
...