Departe în Euuropa , îsi mai poarta ecourile sinistre ultimele salbe de tun ,razboiul e pe sfîrsite,dar in valea Razesului mai continua sa vina scrisori cu colturi aurii ,frunze de dor, asteptarea si înfrigurare la marginea satului , înstientari de sanatate celor dragi sau vesti negre ,dupa ce satul se umplea de asteptare înfigurata,compasiune,lacrimi ,”De-i frig , de ploua de bate vintul , la marginea satului rasar doi copii”.Veneau copiii sa împarta asteptarile si durerile satului din asprile zile de razboi, cînd chiar si geanta postasului mirosea a transee, a praf de pusca,a iod… ne vin în memorie;în continuare si întregirea acestui tablou poeziile poetilor , a caror copilarie a coincis cu razboiul:”iar noi coplesiti ,tinîndu-ne de mîna, / printre transee rataciti am fost “. Aceasta a fost si soarta lui Trofimas si a celorlalti copii si tineri pe care îi invoca Ion Druta.
“Deodata printre scrisori rasare un patratel cenusiu , unul dintre acelea ,dupa care niciodata nu mai scrie soldatul. Pe pod se lasa o liniste adînca si numai pîrîiasul murmura încet ,stingherit .Lelea Artina albi ca varul, abia sopteste : Maica precisa a cui sa fie?
Postasul îsi coboara fruntea jos buchiseste multa vreme si în cele din urma sopteste cu vîrful buzelor:”Zînel Cojocaru”… Peste o jumatate de ceas vestea colindase tot satul .Si-l jeleau gospodinele , caci a fost harnic, si-l jeleau fetele caci era baiat frumos , si tot asteptau cu toti ,asteptau cu înfrigurare în suflet cînd se vor deschide larg usile casei de pe malul iazului si un bocet de mama va porni a vramînta micutul satuc pierdut în largul cîmpurilor.Dar s-a lasat amurgul , pornise a se întuneca si în Valea Razesilor domnea linistea . Numai stresenele lacramau din belsug si vîntul plîngea la marginea satului , temîndu-se sa porneasca singurul asupra noptii”
Autorul a scris în prin-plan acestea secvente pentru a intensifica mesajul antirazboinic pentru a ne întroduce cu primile episoade în atmosfera specifica a