Garaba Mihaela-Elena , XII G
Gabriel Garcia Marquez
(n 1928)
Autorul si opera sa
Gabriel Garcia Marquez se naste in 1928 la Aracataca (Columbia) . La 17 ani isi face ucenicia de ziarist la Barranquilla , unde participa la furtunoasele întâlniri ale grupului ``La Cueva`` (``Pestera``) . Intra apoi in redactia ziarului ``El Espectador `` din Bogota . Din aceasta perioada dateaza primele povestiri , care vor alcatui , in 1962 , volumul Funeraliile Mamei Mari (`` Los Funerales de la Mama Grande ``) . Studiaza dreptul , iar la Roma urmeaza cursuri de arta cinematografica. Profeseaza jurnalismul in Venezuela , Franta , Mexic , Spania .
Romanele lui , in ordinea aparitiei sunt : Pleava (1955) , Colonelului nu are cine sa-i scrie (1961) , Ceasul rau (1962) , Un veac de singuratate (1967) , Toamna patriarhului (1974) , Cronica unei morti anuntate (1981) , Dragostea in vremea holerei (1985) , Generalul in labirintul sau (1989) , Despre dragoste si alti demoni (1994) .
In 1982 primeste Premiul Nobel pentru literatura .
Un veac de singuratate
Prezentare generala
Detasat din acest traiect al prozei lui Gabriel Garcia Marquez , romanul Un veac de singuratate este , indiscutabil , o capodopera a scrisului autorului in cauza , o carte despre care ziarul Le Monde scria ca ,, a atins expresia perfecta , cea mai patetica a singuratatii omului sud-american `` . Aceasta scriere imbogateste literatura universala cu o viziune moderna asupra lumii , mediata printr-o constructie epica baroca , fuziune de real si fantastic , ce vizeaza deopotriva realitati sociale , politice , istorice si spirituale ale unui spatiu de cultura hispanica . Critica literara a situat formula epica a romanului in categoria ,,suprarealismului folcloric si a realismului magic`` , tocmai datorita acestei coexistente de elemente care asigura si originalitatea cartii .
Substanta textului o formeaza prezenta a doua planuri de facturi diferite : un prim-plan care surprinde povestea familiei Buendia si a satului pe care acesta îl întemeiaza si un al doilea , dezvoltat ca o permanenta anexa la cel dintâi , planul
semnificatiilor care proiecteaza evenimentele intr-o parabola a reeditarii experientei omenirii , de la prima revelatie pana la apocalipsa .
Actiunea cunoaste , in roman , o localizare mitica , satul Macondo , înconjurat de ape , si o datare temporara similara .
Cautând o iesire la mare , in drum spre tara pe care nu le-o fagaduise nimeni , câteva familii , intre care si cea a lui Jose Arcadio Buendia , scruteaza un orizont necunoscut si , renuntand , întemeiaza satul Macondo .Acesta este pretextul istoriei.
Scene de razboi (razboiul civil , rascoalele conduse de generalul Aureliano Buendia) , de dragoste , de viata si de moarte , de cunoastere si de dezalcatuire formeaza cuprinsul ei . Cele sapte generatii ale neamului Buendia nu prezinta tipuri umane sau psihologii precizate , ci evidentiaza prezente epice care traiesc sub semnul neobisnuitului . Cu o singura exceptie , Ursula , care încearca sa tempereze , prin prudenta sa , actiunile excentricului sau sot , toate personajele romanului ofera o nota de pitoresc ansamblului si un argument suprarealist in analiza lui . Jose Arcandio Buendia experimenteaza toata viata alchimia aurului si moare legat de un copac , tiganul Melchiade se întoarce din moarte nemaiputand suporta atâta singuratate , tânara Rebeca mananca de disperare bulgari de pamant si tencuiala , Pietro Crespi trimite iubitei lui fluturi impaiati , colonelul Aureliano Buendia organizeaza treizeci si doua de rescoale armate , fiind învins de tot atâtea ori , si are saptesprezece fii de la femei diferite , Armaranta Ursula se întoarce de la Bruxelles cu un sot legat cu o panglica de matase – si acestea sunt doar câteva evenimente legate de existenta eroilor .
Pe masura ce naratiunea înainteaza, durata cunoaste si sufera diferite avaturi : personajele încearca imoralitatea prin boala insomniei, urmata de amnezie ; apoi, aceasi eroi asista la deteriorarea progresiva a timpului sau încearca sa-si supuna temporalitatea, corelând principalele acte de vointa cu momentele esentiale ale existentei ; finalul romanului integreaza timpul individual cu varianta lui colectiva, in durata eterna.
Dragostea, asa cum apare ea in roman, ar putea fi singura cale de salvare a umanitarii, daca ea n-ar fi sfida orice norme morale si n-ar fi redusa la aspectul sau instinctual. Ridicula sau incestuoasa, iubirea este in versiunea lui Garcia M...