Gandul de instrainare

Doina este o creatie lirica in versuri in care sunt exprimate direct sentimentele variate caracterizate prin profunzime.Doina se interpre-
-teaza pe o melodie tipica,avand un tempo larg, ta-
-raganat.
Fiind o creatie lirica, gandurile si sentimen-
-tele de tristete, instrainare, de jale sunt exprimate direct.
Ca orice creatie populara are trasaturi specifice; caracter anonim pt. ca nu i se cunoaste autorul, se caracterizeaza prin oralitate pentru ca s-a transmis prin viu grai, are caracter colectiv deoarece creatorul popular face anumite transformari in transmiterea ei pe cale orala, caracter sincretic pentru ca se imbina mai multe arte,caracter popular dat de elementele lexicale si caracter national,fiind o creatie specifica poporului.
Sentimentele exprimate direct se caracterizeaza prin intensitate,gradare,puritate,prospetime.Eul liric isi face simtita prezenta prin folosirea verbelor si pronumelor de persoana I si a II-a „voi”, „va leganati”, „noi”, „nu ne-am legana”.
Pe parcursul doinei sunt folosite diferite figuri de stil precum:personificari, sunt personificati brazi care comunica cu eul liri, „Voi brazi-nalti incetinati/ De ce foc va leganati?/ Noi cum nu ne-am legana/ Ca mai sunt doua trei zile si p-aici pustiu ramane” epitete „lung”, „lata”, „saraca”,repetitii „iarba lunga, iarba lata” si repetitia prepozitiei „fara” care accentueaza sentimentul de tristete si antiteza dintre ce ar trebui sa fie dar nu este, interjectia „o!”care accentueaza sentimentul de jale, enumeratia „strunghite”, „scaune”, „tancuri”, „lasatori” si propozitiile interogative si exclamative „De ce foc va leganati?”,„Dara stana, saraca?o!/Cine foc a matura-o?”
Textul doinei este scurt si nestructurat in strofe insa poate fi impartit in trei secvente in functie de cele trei motive; motivul leganarii brazilor unde sentimentul de tristete incepe sa apara, motivul tra