TOPÎRCEANU, GEORGE (1886-1937) POET
Dintre poetii români marcanti din secolul nostru, a caror personalitate lirica s-a conturat înainte de primul razboi mondial se numara si George Topirceanu. Ardelean de obîrsie, George Topîrceanu s-a nascut la 20 martie 1886, la Bucuresti. Ocupatiile parintilor scriitorului (tatal — cojocar, mama — maestra tesatoare) îi obligau pe acestia sa fie vesnic pe drumuri, în ca-utarea de locuri pentru desfacerea produselor. Aceste neîntrerupte calatorii îl pun pe George Topîrceanu, din frageda copilarie, în contact cu viata satelor, cu oamenii de la tara, cu natura, contribuind la formarea personalitatii lui literare specifice. George Topîrceanu urmeaza studii primare întii la o scoala de la marginea Bucurestilor, apoi într-un sat de pe Arges, Suiei, dupa care urmeaza la Liceul Matei Basarab si la Sf. Sava din Bucuresti. Studiile superioare (litere, drept), urmate la Bucuresti, poetul n-a ajuns sa le termine. Hartuit de griji, si-a consumat tineretea în diferite slujbe marunte: functionar la o casa de asigurari, copist la Casa Bisericii etc., ducînd astfel o viata nestatornica, de boem si chirias grabit. A debutat în publicistica devreme, în 1904, cînd era elev la liceu, cu versuri la revista Belgia Orientului, supliment literar al ziarului Adevarul. Publica apoi în Semanatorul, Neamul romanesc literar si în alte reviste semana-toriste. Adevaratul debut se produce în 1909, cu publicarea în Viata româneasca a confesiunii Raspunsul micilor functionari, replica la cronica vesela Elegie de A. Mirea. Remarcat de Garabet Ibraileanu, si cu sprijinul acestuia, George Topîrceanu devine secretarul de redactie al revistei, în 1911. Parasind Bucurestii, el devine moldovean, se identifica întru totul cu atmosfera si climatul Iasilor, împrejurarile stabilirii la Iasi au fost evocate in conferintele Cum am devenit moldovean(1933, Bucuresti) si Cum am devenit iesean (Iasi, 1935). La Viata româneasca, George Topîrceanu se împrieteneste cu Alexandra Gavrilescu, tînara studenta pe atunci, care semna cu pseudonimul devenit nume de prestigiu: Otilia Cazimir. Prietenia dintre cei doi poeti nu numai ca a durat cit a trait George Topirceanu, dar dupa cum o atesta pioasele pagini din cartea de aminiri Prietenii mei scriitori, nu s-a stins nici dupa moartea lui. Tihna vietii iesene a lui George Topîrceanu a fost curmata, brusc, în 1913, prin mobilizarea poetului si trimiterea lui în campania din Bulgaria, înapoiat la Iasi, poetul îsi reia activitatea si in 1916 îsi aduna poeziile scrise dupa venirea la Viata româneasca, in doua volume: Balade vesele (devenite în editia a Il-a si cele urmatoare Balade vesele si triste) si Parodii originale. Episoadele de pe frontul din Bulgaria, George Topirceanu le-a consemnat în Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918), Amintiri din Bulgaria (1920) si în Pirin-Planina (1936). A mai publicat volumul de versuri Migdale amare (1928), un volum de proza Scrisori fara adresa (1930) si fragmente dintr-un roman neterminat, Minunile Sf. Sisoe. Dupa mutarea Vietii romanesti la Bucuresti, Topîrceanu a fost inspector general al teatrelor si, provizoriu, director al Teatrului National din Iasi. A condus împreuna cu Mihail Sadoveanu revista însemnari literare din 1919 si însemnari iesene, din 1936. în 1926, George Topîrceanu obtine premiul national de poezie. La propunerea marelui sau prieten, M. Sadoveanu, în 1936, el este ales membru corespondent al Academiei Române. George Topirceanu s-a stins din viata la 7 mai 1937, la Iasi si a fost înmormîntat la cimitirul Eternitatea. In literatura, George Topîrceanu si-a cîstigat reputatia de poet popular, accesibil; < cel mai accesibil dintre toti poetii dintre cele doua razboaie mondiale.. Prin aceasta caracteristica a poeziei sale, prin accesibilitate, prin claritate, prin faptul de a fi scris o opera pe întelesul tuturor, George Topîrceanu s-a situat la antipodul modernismului. Topîrceanu e un scriitor de tip traditional, coborîtor din Cosbuc, din Duiliu Zamfirescu, din Vlahuta. Versurile primului volum, Balade vesele, dovedesc o duioasa si adînca întelegere pentru dramele marunte ale celor umiliti si anonimi, pentru evenimentele lumii infime si delicate a florilor si gîzelor. Versurile celui de al doilea volum, Parodii originale, adevarate pagini de critica în pilde, nu tintesc o facila pastisa umoristica, ci ridiculizarea manierismului, confuziei de idei, abuzurilor de metafore si de neologisme, în Balade vesele si triste si în Migdale amare, calitatile poetului, lirismul cald si stilul simplu se manifesta în mod remarcabil. Omul ca fiinta sociala si peisajul variat al naturii se afla în centrul creatiei lui George Topîrceanu. întretaiate de melancolii, accentele vesele capata în Balada chiriasului grabit un timbru personal. Dincolo de veselia pe care o desteapta în cititor aceasta poezie, cu un ritm viu, trebuie sa deslusim si un sens adînc, dorit de poet, acela al compatimirii pentru soarta zbucium...