Lucian Blaga: Gorunul
În conceptia lui L. Blaga viata este "o mare trecere" prin lumina, dar si o inexorabila lunecare spre neant.
Din aceasta viziune s-a nascut una dintre temele fundamentale ale liricii lui Blaga, temea vietii amenintate de moarte, care - cristalizata înca din volumul de debut - confera versurilor un sentiment de neliniste adânca si-o tânguire de ____. Amenintarea se simte din toate: din contemplarea lunii sau a ________ iubitei, din linistea noptii sau din curgerea izvoarelor. Spaima de neant cunoaste la Blaga când o tonalitate tragica, când una elegiaca, atitudinea poetului oscilând între zbucium si împacare.
In Gorunul din "Poeme luminii", cea mai cunoscuta elegie pe tema mortii din creatia lui Blaga, dominanta este seninatatea cu care poetul îsi contempla presentimentul lentei alunecari în nefiinta.
Punctul de plecare pare a fi Miorita, cu care a si fost comparata adeseori, dar poezia lui Blaga se constituie într-o viziune ____ originala si într-o figurare poetica foarte departate de modelul popular. Apropierea este posibila numai în masura în care în ambele poezii se evidentieaza nu anumit echilibru al fiintei umane ci fata mortii, o detasare senina. In poezia populara seninatatea ciobanarului este o stare constitutiva, pe când Blaga devine una dobândita prin cugetare.
Ciobanul traieste sub amenintarea iminenta a mortii, pentru Blaga este doar o ipoteza existentiala, presimtita în umbra unui copac si în linistea desavârsita a unei naturi paradisiace, hranita din lecturi filozofice si din Rilke.
În Gorunul trairea presentimentului devine subiect de meditatie, spaimele starii de a fi adâncurile noastre inconstiente sunt controlate de o constiinta care vrea sa stie si care-si dobândeste seninatatea numai prin întelegere.
Compozitia. Structural, textul e realizat în trei timpi corespunzatori celor trei strofe:
unul - al existentei, al starii de a fi (organizat prin notarea unui raport de consonanta între subiectul liric si natura)
al doilea - al întrebarii (care e un fel de dublare în spiritualitatea trairii inconstiente)
al treilea - al concluziei (manifestare cea mai ________ în a le insera într-o ordine superioara)
Structura poetica. Semnificatii. Poezia noteaza o stare de spirit si un gând. Discursul poetic pare simplu si de o fluenta extraordinara. Organizarea lui într-o succesiune de episoade lirice se realizeaza în jurul unor cuvinte ____: liniste si gorunule, îmi pare si pesemne. Primele doua creeaza câmpurile semantice ale poeziei (deci seriile de -întelesuri pe care le comunica textul liric), celelalte doua aseaza totul sub semnul ipoteticului, ca manifestari ale unei subiectivitatii exagerate.
Termenul liniste apare în patru pozitii:
a) în limpezi departari aud din pieptul unui turn / cum bate ca o inima un clopot
b) îmi pare / ca stropi de liniste îmi curge în vine, nu de sânge
c) de ce ma - nvinge / cu aripi mai atâta pace
d) si linistea / ce voi gusta-o între scândurile lui / o simt pesemne de acum.
Semnificatiile cuvântului se contureaza astfel treptat. La început nici macar nu e numit sau, mai exact, este numit prin opozitie. A doua oara participa la constructia stropi de liniste ca ipoteza aberanta a simturilor. A treia oara, prin sinonimul pace, capteaza din context un alt sens, relevat paradoxal --- tocmai în a patra pozitie, când termenul apare singur si unde prin liniste se întelege moarte celalalt cuv-ânt-cheie se dezvolta pe verigile materiale ale unei analogii: gorun, trunchi, scânduri, sicriu, în care ultimul termen - o metonimie extrem de sugestiva - transmite tot ideea de moarte, ca si în cazul primului câmp semantic.
Dupa cum se vede, cuvintele liniste si gorunule creeaza doua linii de dezvoltare a semnificatiilor structurii poetice una dinamica, asta statica. Pozitiile semantice ale termenului liniste sunt dispuse într-o ordine care accentueaza devenirea sentimentului. Linistea din prima strofa e asociata cu o miscare lenta, ________, de învaluire, care duce în mod firesc la trairea unui presentiment al eternitatii, astfel ca o senzatie oarecare devine o stare de spirit mai profunde, de înfiorare metafizica. Gorunul realizeaza fata de aceasta devenire o opozite. El ramâne în mod constant punctul de referinta în jurul caruia se amplifica starea de spirit, realizat prin transfer metaforic în imaginea sicriului care creste în trunchiul gorunului. Acesta este si motivul pentru care poetul a plasat gorunul nu în mijlocul codrului, care înseamna plenitudine, viatii, ci la marginea lui, ca o sugestie a faptului ca pentru temeiuri ascunse moartea l-a sagetat.
Cele doua serii de semnificatii se întâlnesc în final într-un act _____ de alaturare a termenilor, care sugereaza ipoteza existentiala a unui timp înteles ca revarsare în moarte:
"Si mut / ascult cum creste-n trupul tau sicriul,
Sicriul meu, / cu f...