Biografie Grigore Alexandrescu

În anul 1810, dupa unii, 1812 sau 1814 dupa altii, se naste la Târgoviste, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu, poetul Grigore Alexandrescu. Ramâne orfan si sarac, dar de mic e destept si dotat cu o memorie extraordinara. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunostinta cu Heliade. Uimeste pe toti prin talentul sau poetic. Va sta si acasa la Heliade, care-i va publica prima poezie (Miezul noptii) in Curierul românesc, urmata de elegia Adio. La Târgoviste.
Primele lui poezii, ce apar în 1832 sunt simple reflexe ale maestrilor sai: Heliade din literatura româna, Lamartine si Florian din literatura franceza din care a si tradus.
Colectia de poezii ce publica în 1838 prin ajutorul lui Zaharia Carcalechi cuprinde poezii de amor: (Eliza, Asteptare, Pestera); poezii religioase si umanitare (Câinele soldatului, Rugaciune), fabule (Lebada si puii corbului, Boul si vitelul, Soarecele si pisica) si epistola catre Vacarescu. Originalitatea lui nu e deplina nici acum, caci gasim ca izvoarele inspiratiei sale sunt Boileau, Delavigne, Lamartine, dar el nu mai este un imitator, ci începe a-si arata personalitatea în poeziile sale. Un eveniment important se întâmpla în viata sa, anume calatoria pe care o face cu I.Ghica pe la manastirile de peste Olt în 1842; astfel, într-o editie din 1847, el publica poeziile inspirate din acesta calatorie: Umbra lui Mircea, Rasaritul lunii la Tismana s.a. Editia din 1842 cuprinde si câteva din cele mai reusite poezii, ca Satira Duhului meu; fabule în care întrebuinteaza versul liber; aici se tipareste si Anul 1840, care este considerata una din cele mai de frunte poezii ale literaturii noastre. Unanim apreciat drept cel mai mare fabulist român din secolul al XIX-lea, Grigore Alexandrescu a avut câteva modele ilustre din literatura universala, inspirându-se îndeosebi din fabulele lui La Fontaine, însa nu le-a pastisat, preluân