GRIGORE URECHE (1590-1647)

Primul cronicar care isi imbraca opera in limba romana si, in acelasi timp, ne da si un nou tip de cronica este Grigore Ureche. Din datele sarace care s-au pastrat cu privire la viatalui, aflam ca el e fiul boierului moldovean Nestor Ureche, care, pe la sfirsitul sec. al XVI-lea, ocupa in Moldova postul de mare vornic al Tarii de Jos.   El ridica manastirea Secu, pe care o inzestreaza cu danii mari.
Nu se cunoaste cu preciziune data nasterii lui Grigore Ureche. Se crede ca el s-a nascut in jurul anului 1590 si, deci, el isi petrece o parte din copilarie si din anii de scolaritate in Polonia. Miron Costin, in Descrierea Moldovei si a Munteniei, scrisa in poloneza, afirma ca “Ureche [a fost] mare vornic in Tara de Jos a Moldovei el a invatat la scolile libere”.
Grigore Ureche a lasat o singura opera, care, in forma in care s-a pastrat, are urmatorul titlu: Carte ce se cheama letopiset, ce intr-insa spune cursul anilor si descalecarea Tarii Moldovei si viata domnilor. Aceasta opera n-a ajuns insa pina la noi nici in copii mai aproape de original, ci intr-o redactie amplificata cu interpolari, cea mai veche din anul 1670, facute de catre Simeon Dascalul, un carturar de pe la jum. sec. al XVII-lea.
Cronica lui Grigore Ureche, pastrata in mai multe copii-manuscrise in redactia amplificata de catre Simeon Dascalul, cuprinde evenimentele din trecutul Moldovei de la descalecatul lui Dragos Voda pina la a doua domnie a lui Aron Voda (anii 1359-1595). Ea a fost scrisa in ultimii ani ai vietii cronicarului, si anume intre anii 1642-1647. Simeon Dascalul a copiat si a amplificat aceasta cronica imediat dupa moartea lui Grigore Ureche. Continutul letopisetului se rezuma la urmatoarele: in Predislovia lui Grigore Ureche se arata scopurile pe care le urmareste istoria, si anume de a lasa “izvod pre urma si bune si rele, sa ramiie si feciorilor si nepotilor de invatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa se socoteasca, iara pre cele bune sa urmez