Gristonomo

Don Quijote este opera de capatâi a lui Cervantes. În 1604, pe când se afla la Valladolid, începe sa lucreze la roman. Prima parte a acestuia apare în 1605 si constituie un eveniment literar, cunoscând un puternic succes. Continuarea romanului apare abia mai târziu, în 1615.
Don Quijote este un hidalgo sarac din La Mancha, om cu mintea ratacita din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de carti: romanele cavaleresti; între care Amadis de Gaula ocupa un loc de cinste. Astfel influentat de lecturi, Don Quijote porneste la drum ca un adevarat cavaler, încalecând pe Rosinanta, o mârtoaga, alegându-si niste arme din carton si consacrându-si faptele alesei inimii sale, Dulcineea din Toboso, de fapt o simpla taranca nu prea frumoasa. În drumul sau se opreste mai întâi la un han unde îl ia pe hangiu drept castellan. Întâlnind un taran ce-si batea servitorul legat de un copac, il oblige pe acesta sa-l dezlege si sa-i plateasca simbria. Întâlneste apoi niste negustori carora le cere sa proclame pe Dulcineea drept cea mai frumoasa doamna din lume. Este însa grav batut si astfel trebuie sa se întoarca acasa, îmbolnavidu-se. Prietenii lui stiu ca responsabile pentru dementa lui sunt cartile de aventuri, pe care hotarasc sa le arda, crutând doar doua: Dina de Montemayor si Amadis de Gaula.
Dupa însanatosire, eroul hotaraste sa plece din nou, de aceasta data luându-si un însotitor, pe Sancho Panza, pe care îl convinge sa-i fie scutier. Ia niste mori de vânt drept uriasi, cu care vrea sa se bata, iar în trasura pe care o însotesc niste calugari benedictini îsi închipuie ca se afla o printesa rapita. Pornind la atac împotriva convoiului, este din nou lovit.
Unor pastori care îl adapostesc le tine niste discursuri despre vârsta de aur a omenirii, când “miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu naivitate, fara ca cineva sa caute a le pune într-o lumina mai buna, prin ocolul mestesugit al cuvintelor. Nu exista înselac