Hanu Ancutei-univers al imaginarului sadovenian-eseu

Mihail Sadoveanu este un scriitor cu individualitate distincta in literature romana si universal. Este un realist cu viziune romantica si un romantic ce aduce detalii ca un realist, un contemplativ.
Scriitorul evoca istoria unui popor, dandu-i dimensiuni mitice, individualizand-o. El estein primul rand un povestitor, iar povestirea capata rezonante de poem sau balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire, generat de nevoia de libertate. In acest sens, descoperim tendinta de retragere in trecut, si de rezistenta in fata civilizatiei (“Hanu Ancutei”, “Tara de dincolo de negura”).
“Hanu Ancutei”,una dintre marile scrieri ale lui Mihail Sadoveanupoate fi tratata ca un mini-roman cu noua capitole. Insa aceasta este construita prin procedeul povestirii in rama, dupa modelul “Deccameronului” lui Boccaccio. In povestirea-cadru se fixeaza momentul, locul si circumstantele ce i-au adus pe toti lociutorii la han.
Unul din aspectele pe care le putem remarca in aceste povestiri este gradul de implicare al naratorilor. Fiecare istorisire are ca povestiror un alt personaj ce vine in lumina focului si participa la “turnirul narativ”.
Fie ca sunt naratori personaj sau naratori martori, discursul narativ va fi in totdeauna present, predominand fiecare in functie de povestitor, la fel putem distinge reactia ascultatorilor, tinand cont de acelasi criteriu, si aume tipul naratorului. De asemenea, putem observa in fiecare capitol (mai mult sau mai putin), o scurta caracterizare a celui ce vine in lumina focului pentru a-si face cunoscuta intamplarea.
Cum era de asteptat, acest volum de povestiri isi are inceputul prin prezentarea timpului si spatiului. Aici apar cele trei nivele tmporale: timpul auctorial, timpul narativ si timpul evenimential. Timpul auctorial este timpul autorului. Timpul in care este scrisa povestirea. Aceasta capodopera a naratiuniiromanesti, a fost tiparita in 1928. Timpu