IAPA LUI VODA
Mihail Sadoveanu
caracterizarea personajelor

Dupa ce îl introduce pe cititor în atmosfera locului, naratorul – autor aduce în prim plan un personaj care, prin placerea de a sta de vorba cu ceilalti si de a-i incita la povestit, devine sufletul grupului format din cei noua calatori care au poposit la han.
Comisul Ionita era un razes strain, de la Draganesti, din tinutul Succevei, din Tara - de – Sus a Moldovei. „Era un om nalt, carunt, cu fata uscata si adânc brazdata ”, mai ales în jurul mustatii „tusinate” si a ochilor mititei. Privirea sa dovedea spirit de observatie, profunzime si experienta de viata: „ochiul lui era aprig si neguros”. Obrazul sau umbrit de mustati parea ca râde cu tristete, tradând greutatile prin care trecuse. Era sociabil, îi placea sa închine si sa discute cu toti drumetii. Sensibilitatea cu care era înzestrat îl facea sa asculte cântecele lautarilor cu placere si nostalgie, „cu ochi dusi”. Comisul era un ominteligent si întelept, caruia îi placea sa descifreze tâlcul adânc al lucrurilor si al întâmplarilor : „se lua la întrecere pâna si cu mos Leonte la tâlcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta. ”.
El este gata întotdeauna de drum, cu calul înseuat, desi farmecul dulce al povestilor îl tinea pe loc. Perseverent si demn, atunci când a avut nevoie de dreptate, s-a dus s-o caute la Voda, în legatura cu mostenirea stramoseasca. Spirit deschis si înzestrat cu umor, el a avut curajul sa nu-si ia vorba înapoi în fata domnitorului, trezind hazul si câstigând simpatia acestuia. Cu decenta, este respectuos si mândru, iar umorul sau este apreciat de cei care-l întâlnesc si îl asculta povestind, pentru ca are cu adevarat har de povestitor.
Foarte mândru de iapa lui, le arata drumetilor ca aceasta era înzestrata cu însusiri deosebite fiindca se tragea dintr-o „vita nobila”. Desi era slab, ca si stapânul ei, calul era rezistent la drum si nepretentios la hrana: „La mâncare se uita numai cu un ochi si nu se supara când îl