Imaginea patriei în poezia lui Mihai Eminescu

Poetul nostru national a vazut lumina zilei în data de 15 ianuarie 1850 la Botosani, ca fiu al caminarului Gheorghe Eminovici si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica stolnicului din Joldesti.
Între anii 1858-1866, Eminescu urmeaza, cu intermitenta, cursurile gimnaziului din Cernauti. Aici, la moartea dascalului sau, Aron Pumnul, în 1866, Eminescu publica prima poezie: “La mormântul lui Aron Pumnul”. Tot în acelasi an, debuteaza cu poezia “De-as avea” în revista Familia, condusa de Iosif Vulcan, prilej cu care acesta îi schimba numele din Eminovici în Eminescu.
Eminescu îsi continua studiile în perioada 1869-1872, aflându-se ca auditor extraordinar la Universitatea din Viena. Aici o va întâlni pe Veronica Micle si se va împrieteni cu Ioan Slavici.
Dupa revenirea în tara, functioneaza succesiv, datorita sprijinului acordat de Titu Maiorescu, în mai multe posturi: Director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iasi, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui. În aceasta calitate îl cunoaste pe Ion Creanga, între cei doi înfiripându-se una din cele mai desavârsite prietenii cunoscute în istoria noastra literara.
Între 1877-1883, ca redactor si apoi ca redactor sef al ziarului Timpul, Eminescu se impune si se distinge ca cel mai de seama dintre ziaristi. Tot acum, creatia sa atinge apogeul, prin realizarea marilor sale poeme printre care si Luceafarul si Scrisorile.
La sfârsitul lui 1883 apare primul volum de poezie, cu prefata si texte selectate de mentorul Junimii, Titu Maiorescu. Tot în acest an, poetul se va îmbolnavii destul de grav si pâna în 1889, Titu Maiorescu si alti prieteni ai poetului cauta sa îl salveze, atât în tara cât si în strainatate.
La 15 iunie 1889, Eminescu se stinge din viata în sanatoriul Dr. Sutu din Bucuresti.
Eminescu este, asa cum au afirmat marii lui exegeti, cel mai mare poet romantic de la sfârsitul secolului al XIX-lea, si un precursor al poezi