IMNUL
Imnul lui Stefan cel Mare
De Vasile Alecsandri


Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai mari scriitori români, opera sa cuprinzând: poezie, proza, teatru. Scriitorul a fost unul dintre revolutionarii de la 1848, inspirându-se de nenumarate ori din evenimentele acelui an.
El a scris versuri patriotice în care a fost vocea celor din generatia sa. Una dintre aceste poezii este si „Imnul lui Stefan cel Mare”, scrisa în memoria marelui domnitor român al carui nume apare în titlu.
Imnul este o opera lirica în versuri închinata unei personalitati, unei idei marete, facându-se apel la invocatie ca figura de stil, dar si la hiperbola si antiteza.
Dupa cum am spus si mai sus, în acest imn este evocata imaginea domnitorului român, Stefan cel Mare din trei perspective: trecut, prezent si viitor.
Poezia debuteaza cu o invocatie a domnitorului fapt specific imnului: „Dormi, erou al românilor, / O, Stefan, erou sfânt!” Aici autorul prezinta recunostinta a tot ce misca pentru faptele eroice ale domnitorului. Sugestiva este în acest sens, personificarea „Carpatii te pazesc”.
Strofa a doua ne prezinta vitejia lui Stefan din perspectiva trecutului modul în care a luptat cu dusmanii poporului pentru neatârnare, ca în cea de-a treia strofa, evocarea sa se întrepte spre viitor: „În veci tu nu apui”.
Metaforele „soare-învingator” si „umbra-eroica” sugereaza statutul pe care-l dobândeste domnitorul în ochii autorului. El este ridicat la rangul de sfânt, fiind comparat cu un astru, soarele, cel care este simbolul luminii si al puterii.
Aceeasi idee apare si în finalul poeziei, în care ne întoarcem privirea spre prezent: „Toti în genunchi, o! Stefane, / Depunem juramânt”. De aici reiese deznodamântul, dar si credinta în domnitorul român, visul sau devenind visul întrigii natiunii: libertatea.
Stefan cel Mare se evidentiaza ca o personalitate puternica, ce a reusit prin patriotism, curaj si daruire de sine sa unifice sufletele românilor. El este mai mult decât un conducat