Desteapta-te, române !


Imnul, ca specie literara, aparut din cele mai vechi timpuri, ca un cântec solemn de preamarire a zeilor, a eroilor legendari, largindu-si apoi continutul, pentru ca, în secolul al XIX-lea, o data cu formarea natiunilor, sa apara imnurile nationale.
Acestea sunt cântece patriotice, solemne, adoptate de o tara sau alta, si care exprima idealurile de unitate nasionala ale unui popor, dorinta de libertate si solidaritate a acesteia.
În imnuri sunt prezente invocatiile retorice, îndemnurile, se apeleaza la evocare sau la meditatia solemna.
Toate aceste trasaturi specifice imnului se întâlnesc si în poezia “Desteapta-te, române !” de Andrei Muresanu, care, dupa Revolutia din decembrie 1989, a devenit imnul national al României.
Aceasta poezie, fiind un imn, în primul rând, o opera lirica si autorul exprima în mod direct si propriile sentimente de dragoste, de admiratie, si de pretuire fata de tara, îsi exprima propria optiune pentru libertate si unitate nationala si se contopeste cu idealurile poporului în numele caruia vorbeste, dovada fiind formele pronominale si verbele de persoana I plural : “noi”, “ale noastre”, “nostru”, “sa dam”, “pastram” etc.
Exprimarea directa este dovedita si de prezenta unor substantive în vocative: “române”, “marete umbre”, “preoti”, “români (din patru unghiuri)” si a unor verbe la imperativ: “desteapta-te”, “priviti”, “uniti-va” etc., în felul acesta poetul adresând si anumite îndemnuri si dând poeziei un ton agitatoric, patetic, profetic si solemn.
Prezenta acestora (a îndemnurilor) este o alta trasatura a imnului si poetul îndeamna mai întai la desteptare nationala si la actiune “Desteapta-te române, din somnul cel de moarte”, “croieste-ti alta soarta”. Este adresat apoi îndemnul ca românii sa dovedeasca prin fapte ca sunt urmasii demni ai romanilor, ca, spre final, sa-si faca loc îndemnul la unitate nationala (“români din patru unghiuri/ Uniti-va-n simtiri”).
Aceasta poezie fiind un imn, poetul vorbeste s