Desteapta-te, române!
De Andrei Muresanu
Poezia a fost scrisa în timpul revolutiei din 1848, aparând ca ecou al poeziei „Desteptarea României”, de Vasile Alecsandri. A fost raspândita pe foi volante cu titlul „Desteapta-te, române!”, cu toate ca titlul original este „Un rasunet”. Înca de la început a devenit un imn popular, având ca melodie de baza un cântec prelucrat de Anton Pann. Dupa 1989, a devenit imnul national al României.
Poezia urmarea mobilizarea poporului la lupta de eliberare si unitate nationala, prin cultivarea limbii nationale.
Titlul este constituit din verbul la imperativ „desteapta-te” si substantivul în vocativ „române”, ce exprima îndemnul la desteptarea nationala, la lupta împotriva tiraniei, la lupta pentru libertate, unitate si independenta nationala. Este reluat în primul vers pentru a întari mesajul poeziei: imperativul si vocativul au deci scopul de a-i trezi pe români din inertie.
Poezia cuprinde trei parti:
Adresarea directa, ce cuprinde chemarea la lupta, printr-un verb la imperativ si un substantiv în vocativ: „Desteapta-te române, din somnul cel de moarte”
Evocarea stramosilor legendari (Traian, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Matei Corvin), pentru a demonstra nobletea originii romane a neamului (Traian), dar si pentru a-i invita pe acestia (Mihai, Stefan, Corvin) sa admire prezentul demn, când urmasii realizeaza visul secular de eliberare si unitate nationala: „Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine / Româna natiune, ai vostri stranepoti”
Revenirea la prezent, cu un legamânt în numele întregului popor, pentru a lupta pâna la moarte cu scopul eliberarii nationale si al unirii dintre români, dar si exprimarea dragostei de limba: „Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, / Decât sa fim sclavi iarasi pe vechiul nost’ pamânt!”
Stilul poeziei este specific imnului, cuprinzând:
Invocatii retorice („desteapta-te, române”, „priviti, marete umbre...”)
Antiteze în anafora (acum ori niciodata)
Exclamatii retorice aproape în fiecare strofa
Imperativul si vocativul contribuie la tonul mobilizator („Destepta-te, române!”)
Evocarea lui Traian, care ne-a lasat sângele nobil de roman; a lui Mihai, Stefan, Corvin, mari voievozi din cele trei provincii istorice; a patriei personificate, care îi blestema pe toti vânzatorii de tara, blestemul si legamântul oferind un ton incendiar poeziei: „Lasii sa piara orbiti de fulgere si-n pucioasa”.
Alte procedee artistice:
Enumeratii (batrâni, barbati, juni, tineri)
Inversiuni (marete umbre, româna natiune, barbara semiluna, sfânta liberate)
Epitete (marete umbre, româna natiune, barbara semiluna, sfânta liberate)
Comparatii („cum stau ca brazii-n munti, voinici, sute de mii”; „sar ca lupi în stâne”)
Metafore (somnul de moarte, focul nostru-n vine)
La tonul mobilizator contribuie si elementele prozodice:
ritm iambic, grav
rima încrucisata
masura de 13 – 14 silabe, masculina si feminina
Din poezie se desprind câteva caracteristici ale poporului român:
dorinta de liberate
mândria originii romane
trecutul glorios
demnitatea
dragostea de limba
constiinta unitatii românilor din toate provinciile
credinta crestina
...