Incornoratul II



Date despre autor si opera

Ion Luca Caragiale s-a dovedit ,in aceeasi masura , un exceptional creator atat in registrul comic , cat si in cel tragic , prima insusire artistica demonstrand-o in comediile sale in “Momente si schite” , iar pe cea de-a doua – in drama “Napasta” si in nuvelistica de factura psihologica cu certe influente naturaliste. Inca din studiul estetic “Comediile d-lui Caragiale” , publicat la numai un an de la reprezentarea “Scrisorii pierdute”(13 noiembrie 1884) , Maiorescu il aseaza valoric in galeria scriitorilor clasici.
Criticul interbelic Pompiliu Constantinescu a impartit tipurile comice din teatrul caraliegesc in noua clase tipologice : incornoratul (barbatul inselat) :jupan Dumitrache , venerabilul Trahanache , Cracanel ; junele prim (amorezul) :Chiriac , Rica Venturiano , Stefan Tipatescu , Nae Girimea ; cocheta adulterina (femeia infidela) :Zita , Veta , Zoe , Didina , Mita Baston ;politicianul demagog : Nae Catavencu , Agamita Dandanache , Farfuridi ;cetateanul alegator :Conu Leonida , cetateanul turmentat ; functionarul reprezentat prin diferiti « candidati » ; confidentul : coana Efimita ; raisonneurul : Nae Ipingescu , Branzovenescu ;servitorul , functionarul public : poilitaiul Ghita Pristanda.
Pe baza subiectului piesei de teatru studiate , « O scrisoare pierduta » dezvaluie mecanismul producerii unei farse electorale , datorate absentei responsabilitatii civice din constiinta clasei politice romanesti de la sfarsitul sec. al XX lea.
Compozitia riguroasa a piesei de teatru , care este asigurata prin trei procedee : repetitia (interventia reluata de cetateanul turmentat ) , evolutia inversa a conflictului( prin rasturnarile spectaculoase de situatii) si interferenta seriilor de personaje(af late in opozitie de interese).
Personajele comice ale lui Caragiale sunt veritabile caractere avand o dominanta psihocomportamentala si fiind puse in situatii conflictuale tipice.
Comedia « O scrisoare pierduta » este o