Instantele comunicarii narative
Autorul = persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.)
Din perspectiva operei literare, autorul si cititorul sunt entitati aflate la capetele opuse ale procesului semiotic. Primul este cel care a creat si semnat opera, al doilea este cel care o recepteaza si o interpreteaza in functiile de propriile referinte si capaitati de intelegere. Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor.Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.
Reflexul (oglindirea) autorului intr-un text narativ este naratorul, delegat sa relateze faptele/intamplarile universului fictional. Autorul abstract este cel care a creat universul epic, iar naratorul, instanta intemediara intre autor si cititor, este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv. Atat naratorul cat si personajul sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii. Se poate pune semnul egalitaii intre autor, narator si personaj doar in cazul jurnalului, memoriilor sau al autobiografiei.
Personajul=principalul element al unei opere epice sau dramatice (niciodata lirice), care determina actiunea, se afla in centrul evenimentelor si intamplarilor., de obicei personalitate umana.
Tipuri de naratori
Naratorul-personaj (Stefan Gheorghidiu – “Ultima noapte…”, capitanul de mazili Neculai Isac atunci cand povesteste intamplarea de la fantana dintre plopi, “Hanu Ancutei”)-participa la intamplari, este implicat direct in succesiunea evenimentiala. Relatarea se face la persoana I, existand o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune.
Naratorul-martor – presupune relatare a