Interfata celor trei genuri literare

Balada este o opera epica, în versuri, în care se relateaza o legenda, un fapt istoric sau se evoca o puternica personalitate istorica sau legendara. Versurile baladei sunt cântate sau recitate , fiind acompaniate de un instrument muzical.
Baladele pot fi grupate în balade vitejesti (eroice) : Gruia lui Novac, balade haiducesti : Toma Alimos, balade istorice: Constantin Brâncoveanul, balade pastoresti: Miorita , balade familiale ( nuvelistice): Ghita Catanuta, balade fantastico –mitologice :Sarpele.
Miorita este deci o balada pastoresca populara. Pentru ca apartine literaturii populare ; nu cunoastem autorul (are caracter anonim) textul s-a transmis de la o generatie la alta prin cuvânt (are caracter oral), la realizarea acestui text contribuie mai multi membrii ai comunitatii (caracter colectiv), textul poate fi insotit de muzica (caracter sincretic).
Tema mioritica circula în peste 1400 de variante. Cea mai cunoscuta varianta a fost descoperita în Muntii Vrancei de Alecu Russo si publicata în 1850 în revista „Bucovina”, apoi inclusa în culegerea „Poezii poporale. Balade (cântece batrânesti) adunate si îndreptate de Vasile Alecsandri” 1852. Varianta aceasta a fost deci adaptata de poet normelor limbii literare.
Din punct de vedere structural textul este alcatuit din versuri scurte , ce au masura de 5-6 silabe , rima împerecheata, sau monorima si ritm trohaic.
Tema  baladei este transhumanta care se îmbina cu o adevarata conceptie despre viata si moarte .
Balada cuprinde 6 motive fundamentale: motivul transhumantei, motivul complotului, motivul mioarei nazdravane, motivul testamentului, motivul alegoriei moarte-nunta si motivul maicutei batrâne, structurate în 3 parti.
Prima parte cuprinde primele 2 motive (al transhumantei si al complotului) .
Partea a 2-a corespunde celui de-al treilea motiv (al mioarei nazdravane); este realizata prin dialog. Partea a 3-a corespunde celorlalte motive (motivul testamen