Viata si activitatea literarã

Ioan Slavici s-a nãscut la 18 ianuarie 1848 în comuna Siria de lângã Arad. Urmeazã scoala primarã în Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena. La Viena este presedintele Societãtii Studentilor Români “ România Junã ”. Îl cunoaste pe Eminescu si întâlnirea lor se transformã într-o prietenie pe viatã.
Debuteazã în 1871 cu o comedie, “Fata de birãu”, publicatã în revista “ Convorbiri literare ”, dar vocatia lui e de prozator si se va concretiza în 1881 cu volumul “ Novele din popor ”, moment de seamã în evolutia prozei românesti.
Între timp, poposeste la Iasi pentru scurtã vreme ( 1874 ), apoi vine la Bucuresti, unde este secretar al unei comisii de documente istorice ( colectia Hurmuzachi ), profesor la Liceul “ Matei Basarab ” si redactor la “ Timpul ” ( coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale între 1877-1881 ). În 1882 e ales membru corespondent al Academiei, sectia istoricã.
În 1884 se stabileste la Sibiu. Întemeiazã ziarul “ Tribuna ”, fiind un jurnalist de rarã fecunditate. Aici îndrumã primii pasi în literaturã si înlesneste debutul poetului George Cosbuc.
Din 1890 revine în Bucuresti. Lucreazã în învãtãmânt, editeazã ziare si reviste ( “ Vatra ”, împreunã cu Caragiale si Cosbuc ), publicã volume de nuvele si romane, precum si volume cu caracater memorialistic.
Moare la 17 august 1925 în casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu. E înmormântat la schitul Brazi din Panciu.

Portretul scriitorului

Asezat alãturi de Eminescu, Creangã, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limbã, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate sã parã un autor din altã clasã valoricã. În realitate el este un întemeietor ca si ceilalti trei, prin opera lui pãtrunzând în literatura românã filonul popular al povestirii si universul satului românesc transilvãnean. El a creat în epica româneascã nuvela si romanul de tip realist s