Liceul Teoretic
„A.IANCU” Stei
???????????????
„IOAN SLAVICI”
ELEV :
PADUREANU ALIN
Clasa a X-a B
Ioan Slavici (poreclit se pare Ioan Sârbu) s-a nascut la 18 ianuarie 1848 la Siria si era fiul unui cojocar Sava Slavici din Siria Világos lânga Arad si al Elenei Borlea, fiica preotului din Maderat.
Dupa învataturi capatate în sat, apoi la liceul din Arad si cel din Timisoara al minoritatilor (ca sa învete nemteste) ramâne doi ani acasa ca apoi sa mearga la Pesta sa învete dreptul, dar fara tragere de inima pentru ca lui îi placeau psihologia si în general filozofia.
Slavici marturiseste ca se complacea bine în societatea maghiara si ca se înstrainase de cea româna careia nu-i cunostea nici „trecutul, nici literatura”. Era atunci epoca în care „Junimea” strângea o seama de bucovineni si ardeleni ce exercitau asupra literaturii o înrâurire covârsitoare si determinau în parte o noua stare de spirit. Înca din aceasta epoca si numai în mediile studentilor de peste munti se naste ideea unei Românii corupte si bizantine. Unii se simt dezradacinati si cânta satul, altii, ca Ioan Slavici, se cred datori a lua biciul în mâna si a încerca pedepsirea unei societati putrede.
Abia pe la sfârsitul anului 1869, când merse la Viena, Slavici cunoscu pe Eminescu si prin el lucrurile românesti. Eminescu îl puse, în 1871, în legatura cu Convorbirile, carora le trimise Studii asupra maghiarilor si dupa aceea Povesti. La 24 iulie 1872 se întoarce la Siria si redacteaza în aprilie 1873 Umoristul(Gura satului) colaborând cu numele de Ioan Slaviciu Borlescu. Dupa 1876 îl gasim la redactia ziarului Timpul, iar din 14 aprilie 1884 organizeaza ziarul Tribuna la Sibiu. Cu toate ca avea o viziune politica foarte combatuta(pentru carte face si temnita la Vatz în 1889)Slavici era un om pasnic caruia îi placea aerul familial, gradinaritul, fotografia, sculptura în lemn. A avut si o descendenta bogata si ramuroasa trecând granitele tarii. Slavici s-a stins din viata la 17 august 1925 la Panciu.
Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt dârzi, lacomi, întreprinzatori, intriganti, cu parti bune si rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Daca ar fi avut mai multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o comedie umana a satului. Limba împiedicata si neaose e un instrument de observatie excelent în mediul taranesc. Scriitorul deschide nuvelele printr-un fel de acord stilistic: Ierte-l Dumnezeu pe dascalul Pintilie!…Pe parintele Trandafir, sa-l tina D-zeu! …Strânge, drege si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii.
Urmareste cu efecte de cadenta ticurile de vorbire ale eroilor: Dascalul Claita zice la tot pasul: „Pentru ca sa vezi d-ta”. Nuvela Popa Tanda ascunde o intentie de economie politica(aceea de a arata caile posibile de înrâurire asupra taranului). Întrupare a spiritului de colonizare, Popa Tanda e o figura de neuitat.
Tot asa de vii sunt Budulea Cimpoierul cu Hutu lui. Aici se trateaza misterul psihologic al unor fiinte cu înfatisare neînsemnata în copilarie si un caz de ambitie în clasa de jos. La îndemnul învatatorului, Hutu merge la scoala si prinde gust. Doreste sa devina învatator si pleaca la scoala la oras; aici vrea sa se faca institutor intrând la gimnaziu de la care capata ispita de a se face profesor. Merge la seminar si poate fi protopop dar ambitia creste si Hutu renunta la Livia, iubita lui, pentru ca vrea sa se calugareasca spre a ajunge mitropolit. Slavici putea sa faca din aceasta nuvela un mare roman balzacian, zugravind marile energii reci. Pentru a da satisfactie etica cititorului întrerupând desfasurarea normala a personajului, ce înclina spre o ambitie devoranta, el îl pune sa se razgândeasca si sa se multumeasca cu protopopia, casatorindu-se din dragoste cu sora acelei fete pe care, iubind-o, o sacrificase planurilor lui marete.
Mai putin compusa si de aceea trecuta cu vederea, Moara cu noroc e o nuvela solida, cu subiect de roman. Marile crescatorii de porci în pusta aradeana si moravurile salbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii si cete de bizoni. Ca în toate mediile pastorale, ordinea sociala se separa de civilizatia de stat si se bizuie pe pacte proprii. Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta. Cârciumarul Ghita se aseaza în drumul porcarilor, unde se câstiga bani multi si se pune la mijloc între ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa e analizata magistral. Ghita e duplicitar: vrea sa strânga bani murdari dar ar voi si sa ramâna om cinstit. Se întelege si cu samadaul dar se pune în ...