Ion
de Liviu Rebreanu
-careacterizare-
Personajul realist Ion este unul de referinta din literatura romana,concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.
Trasaturile morale ale personajului reies indirect,din faptele,gandurile si atitudinile lui,precum si din relatiile cu celelalte personaje.Inca de la inceputul romanului,la hora satului se evidentiaza intre jucatori feciorul lui Alexandra Pop Glanetasu,Ion,urmarind-o pe Ana cu o privire stranie,”parca nedumerire si un viclesug neprefacut”,apoi o vede pe Florica “mai frumoasa ca oricand”.Desi ii e draga Florica,Ion e constient ca “Ana avea locuri si case si vite multe”
Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului.”Iute si harnic ca ma -sa”,chipes,voinic,dar sarac,Ion simte dureros prapastia dintre el si “bocotanii” satului ca Vasile Baciu.Cand acesta ii zice “fleandura,sarantoc,hot si talhar”,Ion,se simte biciuit,nu suporta ocara si reactioneaza violent.De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte,glasul pamantului si glasul iubirii,cazand victima acestor doua patimi.
Patima pentru pamant il macina pentru ca “pamantul ii era drag ca ochii din cap”.Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat,stapanit de o vointa impetuosa,un temperament controlat de instincte primare,hotarat si perseverent in atingerea scopului,dar si viclean,Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei.Asadar,setea pentru pamant este trasatura dominante a personalitatii sale,facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : “glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare,coplesindu-l”.
Alta data,Ion exclama imp
