Ion Luca Caragiale
Considerati preliminarii:
Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. Critica literara a remarcat exceptionala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii, si pentru analitic (analiza sufleteasca, psihologica) în nuvele si în drama Napasta. Deci se vorbeste de bivalenta spiritului caragian. În acest sens criticul literar Maria Vada Capesan considera ca dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la masca la hau (simbol al râsului - profunsime, adâncime sufleteasca, zona ascunsa a constientei).
Viata si activitatea literara.
A nascut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lânga Ploiesti. Parintii: Luca si Ecaterina Caragiale. Caragiale s-a nascut într-o familie cu traditii în domeniul dramaturgiei si al actoriei, astfel tatal sau a fost actor, apoi administrator de mosie. Unchii lui Costache si Iorgu au fost si ei actori, autori dramatici, si conducatori de trupe teatrale.
Studiile l-a urmat în scoala primara (1860-64) la Ploiesti; gimnaziul (1864-67) la Ploiesti; urmeaza apoi cursuri de arta dramatica la conservatorul din Bucuresti.
Debutul are loc în revista Ghimpele (1863).
Ocupa o serie de functii marunte. Este copist, corector, mai tarziu gazetar. Colaboreaza la mai multe ziare si reviste (Creatorul,Claponul,Alegatorul liber,Unirea democratica). În 1978 Titu Maiorescu îl cheama la redactia ziarului Timpul. Eminescu îl întroduce la Junimea, unde îsi citeste prima comedie O noapte furtunoasa.
Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasa (1879), Conul Leonida fata cu reactiunea (1879), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885), Napasta (1890)
Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele si povestiri (1908)
Urmeaza un moment greu în viata lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), aparat la proces de Barbu-Stefanescu de la Vrancea. Caragiale si-a înaintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost respinse. Nemultumit din 1905 se stabileste la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însa o rupere totala de cei de acasa, asfel în anul 1907 în timpul rascoalelor taranesti Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primavara pâna în toamna. Scriitorul se stinge din viata în Berlin la 9 iunie 1912. Este adus în tara si îngropat în Bucuresti la cimitirul Belu.
Momente si schite
George Ronetti la aparitia volumului Momente afirma (1901): Nu momente maiestre, monumente! Momentele si schitele sunt mici instantanee de viata, prin care ne ofera o imagine complexa, a societatii timpului. Critica literara a remarcat talentul exceptional a lui Caragiale, în surprinderea unor aspecte semnificative ale vietii intime si publice, în realizarea unei tipologii variate si reprezentative. Marea performanta a lui Caragiale este ca realizeaza aceste lucruri pe un spatiu mic, doua-trei-patru pagini. Deci prima caracteristica esentiala a acestor proze este conciziunea. În aceste proze scurte se observa talentul dramaturgului prin stiinta dialogului foarte scurt, dar care individualizeaza spihologii. O replica demonstreaza de multe ori nivelul de cultura, interesul dominant, psihologia personajului. Din doua trei trasaturi Caragiale sugereaza un caracter. Înscenarea este prezenta si aici prin pretioase observatii, comentarii ale autorului. Caragiale are o viziune critica, satirica asupra realitatii. Aceste proze scurte alcatuiesc un adevarat mozaic realist, satiric al societatii contenporane autorului. Foarte variate din punctul de vedere a continutului, momentele si schitele ne ofera o imagine cuprinzatoare a institutiilor, moravurilor epocii: scoala: Un pedagog de scoala noua, Dascal prost, Bacaloriat; demagogia politicienilor: Amicul X, Triumful talentului; justitia: Petitiune, Articolul 214, Arendasul român, Tempora; inmoralitatea vietii de familie: Tren de placere, Mici cadouri; educatia gresita din unele familii burgheze: Vizita, D-l Goe; presa: Triumful talentului, Telegrame.
Comicul:
Si în prozele scurte comicul este bine realizat, ascuzând pe fiecare data satira. Caragiale valorifica si în proza scurta o serie de procedee noi, ca de exemplu oratoria, rupturile la nivelul limbajului (La caldura), libajul bombastic din presa. Efectul este comic si satira în acelasi timp vizând incultura, demagogia, suficienta. O alta trasatura este caracterul dramatic în sensul ca prozatorul se bazeaza pe dialog, pot fi oricand dramaturizate.
Editat de catre elevul Anghel Marius –IX-A
...