ION
de Liviu Rebreanu
(prezentare generala)




Fiu al satului românesc transilvanean, cu o intuitie artistica de exceptie, Liviu Rebreanu a înteles ca problema pamântului era însasi problema vietii românesti, „a existentei poporului românesc”, cum marturiseste însusi scriitorul. Scriitorul „a grefat psihologia romanului universal pe structurile morale traditionale caracteristice primelor decenii ale secolului nostru: drama taraneasca si asuprirea nationala” (V. Râpeanu).
Problematica rurala o gasim initial în nuvela Rusinea, cu o intriga simpla, în care eroina, Rodovica, este victima a iubirii, si apoi, o prima varianta a romanului Ion prin Zestrea.
Romanul Ion, în forma sa definitiva, a aparut în 1920, fiind un remarcabil succes, fundamentând formula romanului social modern, obiectiv si realist.
Cu o structura bine echilibrata, în doua parti, intitulate sugestiv Glasul pamântului si Glasul iubirii, romanul cuprinde în albia lui viata satului transilvanean înainte de razboi. În prim plan se afla viata tânarului taran Ion Pop al Glanetasului si, paralel, interferându-se, viata familiei învatatorului Zaharia Herdelea.
Romanul începe cu descrierea drumului care duce spre satul Pripas „pitit într-o scântitura de coline” si se încheie rotund cu satul „râmas înapoi acelasi”. Sugerând astfel curgerea eterna si impasibila a vietii.
Subiectul are o intriga simpla si banala. Ion Pop al Glanetasului doreste pamântul cu o patima ce-i mistuie fiinta.
Saracind din ce în ce, caci tatal sau, „sarac iasca si lenevitor de n-avea pereche”, a mâncat repede zestrea Zenobiei, fiindca toate crâsmele le batea, cât e Armadia de mare.
Iubea pamântul de mic copil. A crescut râvnind si pizmuind pe cei bogati, dorind cu orice pret sa aiba pamânt mult, prin care vedea asigurarea si împlinirea lui umana.
În acest scop o se