Este prima capodoper în creaia lui Liviu Rebreanu i un punct de referin în evoluia romanului românesc. Eugen Lovinescu consider romanul o adevrat revoluie fa de: lirismul smntorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanist. Elita criticii literare a vzut în acest roman o capodoper de rscruce în reflectarea satului i a ranului român. Într-adevr, romanul aduce o imagine nou, autentic, obiectiv asupra realitii rurale, respingând orice intenie de idilizare, de înfrumuseare. Geneza: Liviu Rebreanu a pornit în scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat în opera sa. În articolul Mrturisiri romancierul vorbete amnunit despre geneza romanului su. În primul rând romancierul mrturisete c a fost impresionat de o scen surprins la hotarul satului Prislop, când un ran s-a aplecat i a srutat pmântul ca pe o ibovnic. Scena i s-a întiprit în minte, l-a uimit, l-a obsedat i a fost fixat în desfurarea epic a romanului. Liviu Rebreanu a reinut o întâmplare petrecut în sat: un ran întrit i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a greit cu cel mai becisnic flcu din sat. Dac fata ar fi greit cu un biat înstrit, ranul ar fi gsit mijlocul s împace lucrurile. Aa îns ruinea lui era mai amar pentru c trebuia s se încrusceasc, frunta, cu pleaba satului i s dea o zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmântul. Întâmplarea Rodovici va constitui pentru început subiectul nuvelei Ruinea. Tot în zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glanetaului. Din discuiile cu acest flcu se simea o dragoste pentru pmânt aproape bolnviceasc. Pronuna cuvântul pmânt cu atâta sete, cu atâta lcomie i pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat. Combinând aceste date, imaginând scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El îi propune s reprezinte prin Ion al Glanetaului pasiunea organic a ranului român pentru pmântul pe care s-a nscut, pe care triete i moare. Ion este un roman realist de observaie social. Romanul are o structur complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiiile i obicieiurile sale. Înc din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul construciei sferice: romanul începe i se sfârete cu aceeai imagine. Drumul care duce spre Pripas este în acelai timp drumul de la realitatea vieii la ficiunea operei artistice; aceeai omagine de la sfâitul romanului ne readuce din lumea romanului în realitatea concret: Din oseaua ce vine de la Cârlibaba, întovrind Someul când în dreapta, când în stânga, pân la Cluj i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul btrân de lemn, acoperit cu indril mucegit, spintec satul Jidovia i alearg spre Bistria, unde se pierde în cealalt osea naional care coboar din Bucovina prin trectoarea Bârgului. [...] Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde în oseaua cea mare i fr început ... Structura romanului este complex, autorul urmrind destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu tradiiile, obiceiurile sale specifice. Monografia satului ardelean: Se constituie treptat din prezentarea satului i a ranilor, a problemelor, care-i frmânt îndeosebi problema pmântului; prezentarea obiceiurilor i a tradiiilor legate de momentele fundamentale ale vieii: naterea, nunta, înmormântarea; prezentarea vieii intelectualitii ardelene i a problemei naionale. Nu întâmpltor romanul începe cu descrierea horei, scen antologic prin care autorul realizeaz mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, someana, i introducerea treptat a personajelor i sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului înregistreaz pe rând lutarii, care cânt sub opron, ritmul îndrcit al someanei, gesturile flcilor, care îi ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Someana cu atâta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învltorete, se aeaz în starturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire. Cu cât Briceag iuete cântecul, cu atât flcii se îndârjesc, îi înfloresc jocul, trec fetele pe subt mân, le dau drumul s se învârteasc singure, opie pe loc ridicând tlpile, îi ciocnesc zgomotos clcâiele, îi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nduite... În continuare obiectivul romancierului înregistreaz grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-i admir odraslele i al copiilor, care pândesc poalele fetelor. Scena este semnificativ i pentru realitatea adânc difereniat a satului. Astfel într-un grup st primarul tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat, i câiva btrâni fruntai: Pe-alturi, ca un câine la ua buctriei, trage cu urechea Alexandru Glanetau, dornic s se amestece în vorb, tiindu-se totui s se vâre între bogtai. Lipsesc i reprezentanii intelectualitii ardelene: familia învtorului Herdelea i preotul Belciug. Acetia respect petrecerea ranilor, dar nu se amestec pr...
