Alexandru Grisco
clasa 9 C


Ipostaze ale fantasticului


Fantasticul reprezinta o lume creata de noi, ceva artificial. Este lumea nostra proprie, care ne permite sa evadam din realitate si din viata cotidiana. Forma pe care o ia fantasticul depinde de caracterul fiecarei persoane. Fantasticul este modalitatea de a iesi din orizontul marcat si îngradit în timp si spatiu. Arta este posibilitatea de a crea o lume noua si de a evada în alt univers emotional si spiritual. Setea noatra de a atinge perfectiunea si de a gasi fericirea ne-a adus la concluzia ca exista o lume paralela cu a noastra.
Nowad Philipps distinge doua forme ale fantasticului: fantastic occidental si fantastic oriental. Cel occidental este traditia Europei apusene; literatura fantastica se bazeaza pe efectul de spaima, dozat în mod savant de catre scriitor. În orient, fantasticul a evoluat pe alta cale, „devenind încetul cu încetul o superba si fascinanta melodie plina de culoare si poezie, depasind aproape orice spaima prin stralucirea fanteziei imaginative”.
Fantasticul se diferentiaza prin atmosfera si tonalitate, reprezentând principala opozitie între fantastic si feericul din povestiri sau drame: ”O poezie aeriana, fluida raspândeste în lumea spiritelor o atmosfera rarefiata, pura; chiar si atunci când spiritele sunt rautacioase, ele nu sunt amenintatoare, dura” (Ion Biberi).
Fantasticul se întâlneste în multe tipuri de texte: basme, povesti, povestiri, nuvele etc. Fiecare autor reda fantasticul în modul în care se exprima cel mai bine. Povestirea reconstituie o întâmplare a carei scrieri propune viziunea subiectiva a unui narator; de cele mai multe ori actiunea i s-a petrecut naratorului, unui prieten sau personajul reediteaza întâmplari mitice expuse la începutul operei.
Este dificil sa gasim o definitie generala a fantasticului, deoarece exista mereu si abateri de la reguli. Alegem schema fantasticului a lui Roger Callois: „Ordine – Ruptura – Revenire la ordine” deoarece majoritatea operelor